1 I s there not a warfare to man upon earth? And are not his days like the days of a hireling?

Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

2 A s a servant that earnestly desireth the shadow, And as a hireling that looketh for his wages:

Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

3 S o am I made to possess months of misery, And wearisome nights are appointed to me.

aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

4 W hen I lie down, I say, When shall I arise, and the night be gone? And I am full of tossings to and fro unto the dawning of the day.

Mă culc, şi zic:, Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

5 M y flesh is clothed with worms and clods of dust; My skin closeth up, and breaketh out afresh.

Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

6 M y days are swifter than a weaver's shuttle, And are spent without hope.

Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

7 O h remember that my life is a breath: Mine eye shall no more see good.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8 T he eye of him that seeth me shall behold me no more; Thine eyes shall be upon me, but I shall not be.

Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

9 A s the cloud is consumed and vanisheth away, So he that goeth down to Sheol shall come up no more.

Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

10 H e shall return no more to his house, Neither shall his place know him any more.

Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

11 T herefore I will not refrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.

De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

12 A m I a sea, or a sea-monster, That thou settest a watch over me?

Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

13 W hen I say, My bed shall comfort me, My couch shall ease my complaint;

Cînd zic:, Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

14 T hen thou scarest me with dreams, And terrifiest me through visions:

atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

15 S o that my soul chooseth strangling, And death rather than these my bones.

Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

16 I loathe my life; I would not live alway: Let me alone; for my days are vanity.

Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

17 W hat is man, that thou shouldest magnify him, And that thou shouldest set thy mind upon him,

Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

18 A nd that thou shouldest visit him every morning, And try him every moment?

să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

19 H ow long wilt thou not look away from me, Nor let me alone till I swallow down my spittle?

Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20 I f I have sinned, what do I unto thee, O thou watcher of men? Why hast thou set me as a mark for thee, So that I am a burden to myself?

Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

21 A nd why dost thou not pardon my transgression, and take away mine iniquity? For now shall I lie down in the dust; And thou wilt seek me diligently, but I shall not be.

Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``