1 O God, why hast thou cast us off for ever? Why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?

(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

2 R emember thy congregation, which thou hast gotten of old, Which thou hast redeemed to be the tribe of thine inheritance; And mount Zion, wherein thou hast dwelt.

Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

3 L ift up thy feet unto the perpetual ruins, All the evil that the enemy hath done in the sanctuary.

îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

4 T hine adversaries have roared in the midst of thine assembly; They have set up their ensigns for signs.

Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

5 T hey seemed as men that lifted up Axes upon a thicket of trees.

Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

6 A nd now all the carved work thereof They break down with hatchet and hammers.

în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

7 T hey have set thy sanctuary on fire; They have profaned the dwelling-place of thy name by casting it to the ground.

Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

8 T hey said in their heart, Let us make havoc of them altogether: They have burned up all the synagogues of God in the land.

Ei ziceau în inima lor:,, Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

9 W e see not our signs: There is no more any prophet; Neither is there among us any that knoweth how long.

Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

10 H ow long, O God, shall the adversary reproach? Shall the enemy blaspheme thy name for ever?

Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

11 W hy drawest thou back thy hand, even thy right hand? Pluck it out of thy bosom and consume them.

Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

12 Y et God is my King of old, Working salvation in the midst of the earth.

Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

13 T hou didst divide the sea by thy strength: Thou brakest the heads of the sea-monsters in the waters.

Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

14 T hou brakest the heads of leviathan in pieces; Thou gavest him to be food to the people inhabiting the wilderness.

ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

15 T hou didst cleave fountain and flood: Thou driedst up mighty rivers.

Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

16 T he day is thine, the night also is thine: Thou hast prepared the light and the sun.

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

17 T hou hast set all the borders of the earth: Thou hast made summer and winter.

Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

18 R emember this, that the enemy hath reproached, O Jehovah, And that a foolish people hath blasphemed thy name.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

19 O h deliver not the soul of thy turtle-dove unto the wild beast: Forget not the life of thy poor for ever.

Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

20 H ave respect unto the covenant; For the dark places of the earth are full of the habitations of violence.

Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

21 O h let not the oppressed return ashamed: Let the poor and needy praise thy name.

Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

22 A rise, O God, plead thine own cause: Remember how the foolish man reproacheth thee all the day.

Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

23 F orget not the voice of thine adversaries: The tumult of those that rise up against thee ascendeth continually.

Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!