1 A fter this opened Job his mouth, and cursed his day.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

2 A nd Job answered and said:

A luat cuvîntul şi a zis:

3 L et the day perish wherein I was born, And the night which said, There is a man-child conceived.

Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

4 L et that day be darkness; Let not God from above seek for it, Neither let the light shine upon it.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 L et darkness and the shadow of death claim it for their own; Let a cloud dwell upon it; Let all that maketh black the day terrify it.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6 A s for that night, let thick darkness seize upon it: Let it not rejoice among the days of the year; Let it not come into the number of the months.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7 L o, let that night be barren; Let no joyful voice come therein.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 L et them curse it that curse the day, Who are ready to rouse up leviathan.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9 L et the stars of the twilight thereof be dark: Let it look for light, but have none; Neither let it behold the eyelids of the morning:

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 B ecause it shut not up the doors of my mother's womb, Nor hid trouble from mine eyes.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11 W hy died I not from the womb? Why did I not give up the ghost when my mother bare me?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12 W hy did the knees receive me? Or why the breast, that I should suck?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13 F or now should I have lain down and been quiet; I should have slept; then had I been at rest,

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14 W ith kings and counsellors of the earth, Who built up waste places for themselves;

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15 O r with princes that had gold, Who filled their houses with silver:

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16 O r as a hidden untimely birth I had not been, As infants that never saw light.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17 T here the wicked cease from troubling; And there the weary are at rest.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 T here the prisoners are at ease together; They hear not the voice of the taskmaster.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19 T he small and the great are there: And the servant is free from his master.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20 W herefore is light given to him that is in misery, And life unto the bitter in soul;

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21 W ho long for death, but it cometh not, And dig for it more than for hid treasures;

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22 W ho rejoice exceedingly, And are glad, when they can find the grave?

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23 W hy is light given to a man whose way is hid, And whom God hath hedged in?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24 F or my sighing cometh before I eat, And my groanings are poured out like water.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25 F or the thing which I fear cometh upon me, And that which I am afraid of cometh unto me.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26 I am not at ease, neither am I quiet, neither have I rest; But trouble cometh.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``