1 A fter this Job opened his mouth and cursed the day of his birth.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

2 A nd Job spoke, and said:

A luat cuvîntul şi a zis:

3 “ May the day perish on which I was born, And the night in which it was said, ‘A male child is conceived.’

Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

4 M ay that day be darkness; May God above not seek it, Nor the light shine upon it.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 M ay darkness and the shadow of death claim it; May a cloud settle on it; May the blackness of the day terrify it.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6 A s for that night, may darkness seize it; May it not rejoice among the days of the year, May it not come into the number of the months.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7 O h, may that night be barren! May no joyful shout come into it!

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 M ay those curse it who curse the day, Those who are ready to arouse Leviathan.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9 M ay the stars of its morning be dark; May it look for light, but have none, And not see the dawning of the day;

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 B ecause it did not shut up the doors of my mother’s womb, Nor hide sorrow from my eyes.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11 “ Why did I not die at birth? Why did I not perish when I came from the womb?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12 W hy did the knees receive me? Or why the breasts, that I should nurse?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13 F or now I would have lain still and been quiet, I would have been asleep; Then I would have been at rest

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14 W ith kings and counselors of the earth, Who built ruins for themselves,

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15 O r with princes who had gold, Who filled their houses with silver;

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16 O r why was I not hidden like a stillborn child, Like infants who never saw light?

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17 T here the wicked cease from troubling, And there the weary are at rest.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 T here the prisoners rest together; They do not hear the voice of the oppressor.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19 T he small and great are there, And the servant is free from his master.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20 “ Why is light given to him who is in misery, And life to the bitter of soul,

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21 W ho long for death, but it does not come, And search for it more than hidden treasures;

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22 W ho rejoice exceedingly, And are glad when they can find the grave?

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23 W hy is light given to a man whose way is hidden, And whom God has hedged in?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24 F or my sighing comes before I eat, And my groanings pour out like water.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25 F or the thing I greatly feared has come upon me, And what I dreaded has happened to me.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26 I am not at ease, nor am I quiet; I have no rest, for trouble comes.”

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``