1 ¶ After this Job opened his mouth and cursed his day.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

2 A nd Job spoke and said,

A luat cuvîntul şi a zis:

3 L et the day perish in which I was born and the night in which it was said, There is a man child conceived.

Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

4 L et that day be darkness; let not God regard it from above; neither let the light shine upon it.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 L et darkness and the shadow of death redeem it; let a cloud dwell upon it; let the blackness of the day terrify it.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6 A s for that night, let darkness seize upon it; let it not be joined unto the days of the year; let it not come into the number of the months.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7 O , let that night be solitary; let no song come therein!

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 L et them curse it that curse the day, who are ready to raise up their mourning.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9 L et the stars of its dawn be darkened; they waited for light, but have none; neither let them see the dawning of the day;

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 b ecause it did not shut up the doors of my mother’s womb nor hide the misery from my eyes.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11 ¶ Why did I not die from the womb? Why did I not give up the spirit when I came out of the belly?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12 W hy did the knees receive me? Of what use the breasts that I should suck?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13 F or now I should have lain still and been quiet; I should have slept; then I would have been at rest,

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14 w ith the kings and the counsellors of the earth, who built desolate places for themselves;

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15 o r with princes that had gold, who filled their houses with silver.

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16 O r, why was I not hidden as an untimely birth, as infants who never saw light?

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17 T here the wicked cease from troubling; and there the weary are at rest.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 T here the prisoners rest together, they do not hear the voice of the oppressor.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19 T he small and the great are there, and the slave is free from his master.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20 ¶ Why is light given to him that is in misery, and life unto the bitter in soul;

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21 w ho long for death, but it comes not; and search for it more than for hid treasures;

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22 w ho rejoice exceedingly and are glad when they can find the grave;

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23 t o the man who does not know which way he goes and whom God has hedged in?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24 F or my sighing comes before I eat, and my roarings are poured out like the waters.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25 F or the thing which I greatly feared is come upon me and that which I was afraid of is come unto me.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26 I never had prosperity, nor did I secure myself, neither was I at rest; yet trouble came.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``