1 С лед това Иов отвори устата си та прокле деня си.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

2 И ов, проговаряйки, рече: -

A luat cuvîntul şi a zis:

3 Д а погине денят, в който се родих, И нощта, в която се каза, роди се мъжко.

Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

4 Д а бъде тъмнина оня ден; Бог да го не зачита от горе, И да не изгрее на него светлина.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 Т ъмнина и мрачна сянка да го обладаят; Облак да седи на него; Всичко що помрачава деня нека го направи ужасен.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6 Т ъмнина да обладае оная нощ; Да се не брои между дните на годината, Да не влезе в числото на месеците.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7 Е то, пуста да остане оная нощ; Радостен глас да не дойде в нея.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 Д а я прокълнат ония, които кълнат дните, Ония, които са изкусни да събудят левиатана.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9 Д а изгаснат звездите на вечерта й; Да очаква видело, и да го няма, И да не види първите лъчи на зората;

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 З ащото не затвори вратата на майчината ми утроба, И не скри скръбта от очите ми.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11 З ащо не умрях при раждането, И не издъхнах щом излязох из утробата?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12 З ащо ме приеха коленете? И защо съсците, за да суча?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13 З ащото сега щях да лежа и да почивам; щях да спя; Тогава щях да съм в покой.

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14 З аедно с царе и съветници на земята, Които си градят пусти стълбове;

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15 И ли с князе, които имаха злато, Които напълниха къщите си със сребро;

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16 И ли, като скрито пометниче, не щеше да ме има. Както младенци, които видело не са видели.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17 Т ам нечестивите престават да смущават, И там уморените се успокояват.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 З аедно се успокояват и пленниците. Не чуват гласа на насилника,

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19 Т ам са малък и голям; И слугата е свободен от господаря си,

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20 З ащо се дава видело на злощастния, И живот на огорчения в душата,

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21 К оито копнеят за смъртта, и нямат я, Ако и да копнеят за нея повече отколкото за скрити съкровища, -

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22 К оито се много радват и веселят, Когато намерят гроба?

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23 З ащо се дава видело на човека, чиито път е скрит, И когото Бог е преградил?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24 З ащото вместо ядене, дохожда ми въздишка; И стенанията ми се изливат като вода.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25 З ащото онова, от което се боях, случи ми се, И онова, от което треперех, дойде върху мене.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26 Н е бях на мир, нито на покой, нито в охолност; Но пак смущение ме нападна.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``