1 I muri i tenei ka puaki te mangai o Hopa, a ka kanga e ia tona ra.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

2 N a ka oho a Hopa, ka mea,

A luat cuvîntul şi a zis:

3 K ia ngaro te ra i whanau ai ahau, te po i korerotia ai, He tamaroa kei roto i te kopu.

Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

4 W aiho taua ra mo te pouri; kaua e tirohia iho e te Atua i runga; kaua hoki e whitingia e te marama.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 K ia poke ia i te pouri, i te atarangi hoki o te mate; kia tauria iho e te kapua; kia whakawehia ano hoki e te whakapouritanga o te ra.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6 N a ko taua po, kia mau pu i te pouri kerekere: kei honoa ki nga ra o te tau; kei huihuia atu ina taua nga marama.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7 N ana, kia mokemoke taua po, kaua te reo koa e uru ki roto.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 K ia kanga hoki e te hunga kanga i te ra, e te hunga mohio ki te whakaara rewiatana.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9 K ia pouri nga whetu o tona kakarauritanga; kia tatari ki te marama, a kahore noa iho; kei kite hoki i te takiritanga ata.

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 M ona kihai i tutaki i nga tatau o te kopu o toku whaea, kihai i huna i te mauiui kei kitea e ahau.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11 H e aha ahau te mate ai i te kopu? He aha te hemo ai i toku putanga mai i te kopu?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12 H e aha i rite wawe ai nga turi moku, me nga u hei ngote maku?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13 M e i pena, kua ata takoto ahau, te ai he whakaohooho, moe ana ahau: katahi ahau ka whai okiokinga,

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14 I roto i nga kingi, i nga kaiwhakatakoto whakaaro o te whenua i hanga nei i nga wahi mokemoke mo ratou,

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15 I roto ranei i nga rangatira whai koura, o ratou nei whare ki tonu i te hiriwa:

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16 K ua kahore noa iho ranei, kua pera me te materoto e ngaro nei, me nga kohungahunga kahore nei e kite i te marama.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17 M utu ake i reira te whakararuraru a te hunga kino; okioki ana i reira te hunga kua mauiui nga uaua.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 A ta noho ana nga herehere i reira, te rongo i te reo o te kaitukino.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19 K ei reira te iti, te rahi, kahore hoki he rangatira o te pononga.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20 H e aha te marama i homai ai ki te tangata kei roto nei i te mate? te ora ki te tangata kua kawa te wairua?

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21 E koingo nei ki te mate, heoi kahore noa iho; e keri ana kia taea ia, nui atu i te keri i nga taonga huna.

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22 H ari pu ratou, koa ana, ina kitea te urupa.

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23 H e aha ano te marama i homai ai ki te tangata kua huna nei tona ara, kua oti nei te tutakitaki mai e te Atua?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24 K iano hoki ahau i kai, kua tae mai taku mapu: ano he wai oku hamama e ringihia ana.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25 N o te mea kua tae mai ki ahau te mea whakawehi e wehi nei ahau; ko taku e pawera nei kua pa ki ahau.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26 K ahore oku humarie, kahore oku ata noho, ehara i te mea e okioki ana; na kua puta te raruraru.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``