1 D upă aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

2 A luat cuvîntul şi a zis:

3 B lestemată să fie ziua în care m'am născut,

4 P refacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 S 'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6 N oaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7 D a, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 B lestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9 s ă se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 C ăci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11 D ece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12 D ece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13 A cum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14 c u împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15 c u domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16 S au n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17 A colo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 A colo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19 c el mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20 P entru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21 c ari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22 c ari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23 P entruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24 S uspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25 D e ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26 N 'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``