1 B ărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zicînd:,, Niciunul din noi să nu-şi dea fata după un Beniamit``.

2 P oporul a venit la Betel, şi a stat înaintea lui Dumnezeu pînă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrămi,

3 ş i au zis:,, Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentruce s'a întîmplat aşa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?``

4 A doua zi, poporul s'a sculat disdedimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire.

5 C opiii lui Israel au zis:,, Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s'a suit la adunare înaintea Domnului?`` Căci făcuseră un jurămînt mare împotriva oricui nu s'ar sui la Domnul la Miţpa, şi ziseseră:,, Să fie pedepsit cu moartea.``

6 C opiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, şi ziceau:,, Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.

7 C um să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?``

8 E i au zis deci:,, Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa?`` Şi nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare.

9 A u făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.

10 A tunci adunarea a trimes împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dîndu-le porunca aceasta:,, Duceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.

11 I ată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvîrşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat``.

12 A u găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, cari nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului``.

13 T oată adunarea a trimes soli să vorbească fiilor lui Beniamin cari erau la stînca Rimon, şi să le vestească pacea.

14 Î n timpul acela Beniamiţii s'au întors şi li s'au dat de neveste acelea pe cari le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.

15 P oporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel.

16 B ătrînii adunării au zis:,, Cum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?``

17 Ş i au zis:,, Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.

18 D ar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd:,, Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!``

19 Ş i au zis:,, Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miază-zi de Lebona.``

20 A poi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin:,, Duceţi-vă şi staţi la pîndă în vii.

21 U itaţi-vă, şi cînd veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin.

22 D acă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plîngă la noi, le vom spune:,, Daţi-ni-le nouă, căci n'am luat cîte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci, aţi fi vinovaţi.

23 F iii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe cari le-au răpit; apoi au plecat şi s'au întors în moştenirea lor; au zidit iarăş, cetăţile, şi au locuit acolo.

24 Ş i în acelaş timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminţia lui şi în familia lui, şi s'a întors fiecare în moştenirea lui.

25 P e vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce -i plăcea