1 ( O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

2 A du-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

3 î ndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

4 P rotivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

5 P arcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

6 î n curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

7 A u pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

8 E i ziceau în inima lor:,, Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

9 S emnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

10 P înă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

11 P entruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

12 T otuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

13 T u ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

14 a i zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

15 A i făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

16 A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

17 T u ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

18 A du-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

19 N u lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

20 A i în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

21 S ă nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

22 S coală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

23 N u uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!