1 Î n vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;

2 ş i a zis slujitorilor săi:,, Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.``

3 C ăci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi -l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;

4 p entrucă Ioan îi zicea:,, Nu-ţi este îngăduit s'o ai de nevastă.``

5 I rod ar fi vrut să -l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.

6 D ar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.

7 D eaceea i -a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.

8 Î ndemnată de mamă-sa, ea a zis:,, Dă-mi aici, într -o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!``

9 Î mpăratul s'a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i -l dea.

10 Ş i a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.

11 C apul a fost adus într'o farfurie, şi dat fetei, care l -a dus la mamă-sa.

12 U cenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s'au dus de au dat de ştire lui Isus.

13 I sus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într'o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într'un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s'au luat după El pe jos.

14 C înd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s'a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

15 C înd s'a înserat, ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis:,, Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.``

16 N 'au nevoie să plece``, le -a răspuns Isus;,, daţi-le voi să mănînce.``

17 D ar ei I-au zis:,, N'avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.``

18 Ş i El le -a zis:,, Aduceţi -i aici la Mine.``

19 A poi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.

20 T oţi au mîncat şi s'au săturat; şi s'au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.

21 C eice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

22 Î ndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor.

23 D upă ce a dat drumul noroadelor, S'a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.

24 Î n timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă.

25 C înd se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare.

26 C înd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s'au spăimîntat, şi au zis:,, Este o nălucă!`` Şi de frică au ţipat.

27 I sus le -a zis îndată:,,Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!``

28 D oamne``, I -a răspuns Petru,,, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.``

29 V ino!`` i -a zis Isus. Petru s'a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

30 D ar, cînd a văzut că vîntul era tare, s'a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat:,, Doamne, scapă-mă!``

31 Î ndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis:,, Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?``

32 Ş i după ce au intrat în corabie, a stat vîntul.

33 C eice erau în corabie, au venit de s'au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis:,, Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!``

34 D upă ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

35 O amenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.

36 B olnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s'au atins, s'au vindecat.