1 E lihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

2 A scultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

3 C ăci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.`

4 S ă alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

5 I ov a zis:, Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

6 a m dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.`

7 E ste vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

8 c are să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?

9 C ăci el a zis:, Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`

10 A scultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

11 E l dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

12 N u, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

13 C ine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui?

14 D acă nu s'ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

15 t ot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s'ar întoarce în ţărînă.

16 D acă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

17 O are ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

18 c are strigă către împăraţi:, Netrebnicilor!` Şi către domnitori:, Nelegiuiţilor!`

19 C are nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?

20 Î ntr'o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om.

21 C ăci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.

22 N u este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

23 D umnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

24 E l zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.

25 C ăci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.

26 Î i loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.

27 A bătîndu-se dela El, şi părăsindtoate căile Lui,

28 e i au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

29 D acă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

30 p entru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.

31 C ăci a zis el vreodată lui Dumnezeu:, Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

32 a rată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`

33 O are după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!

34 O amenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m'ascultă va gîndi ca mine:

35 I ov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.

36 S ă fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

37 C ăci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.``