1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:,, Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.``

2 C ăci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

3 C uvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

4 Î n aşternutul lui se gîndeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

5 B unătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

6 D reptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!

7 C ît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

8 S e satură de belşugul Casei Tale, şi -i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.

9 C ăci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

10 Î ntinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

11 S ă nu m'ajungă piciorul celui mîndru, şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.

12 C eice fac fărădelegea au şi început să cadă; sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.