1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:,, Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.``

La maldad habla al corazón del impío; en su opinión, no hay por qué temer a Dios.

2 C ăci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

Vive halagándose a sí mismo, seguro de que su maldad no es condenable.

3 C uvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

Sus palabras son malvadas y fraudulentas; dejó de ser sabio y de practicar el bien.

4 Î n aşternutul lui se gîndeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

Aun acostado hace planes malvados; va por el mal camino, y disfruta de su maldad.

5 B unătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

Pero tu misericordia, Señor, llega a los cielos; ¡tu fidelidad se extiende hasta las nubes!

6 D reptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!

Tu justicia es como las grandes montañas; tus sentencias son como el mar profundo; ¡tú, Señor, cuidas de hombres y animales!

7 C ît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Dios mío, ¡cuán preciosa es tu misericordia! ¡La humanidad se acoge a la sombra de tus alas!

8 S e satură de belşugul Casei Tale, şi -i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.

En tu templo se sacian de ricos alimentos; tú apagas su sed en un río de aguas deliciosas.

9 C ăci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

En ti se halla el manantial de la vida, y por tu luz podemos ver la luz.

10 Î ntinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

Muestra tu misericordia a los que te conocen; muestra tu justicia a los de recto corazón.

11 S ă nu m'ajungă piciorul celui mîndru, şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.

No dejes que los soberbios me aplasten, ni que el poder de los impíos me sacuda.

12 C eice fac fărădelegea au şi început să cadă; sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.

Vean allí, caídos, a los que practican el mal; ¡rodaron por el suelo, y no volvieron a levantarse!