1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!

Dios de mi justicia, ¡responde a mi clamor! Cuando estoy angustiado, tú me infundes aliento; ¡compadécete de mí y escucha mi oración!

2 F iii oamenilor, pînă cînd va fi batjocorită slava mea? Pînă cînd veţi iubi deşertăciunea, şi veţi umbla după minciuni? (Oprire.)

Ustedes, hombres mortales, ¿hasta cuándo ofenderán al que es mi gloria, y amarán y buscarán la falsedad y la mentira?

3 S ă ştiţi că Domnul Şi -a ales un om pe care -l iubeşte: Domnul aude cînd strig către El.

Entérense de una vez: el Señor escoge a los hombres justos, así que me escuchará cuando yo lo invoque.

4 C utremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre cînd staţi în pat: apoi tăceţi.

Pónganse a temblar, y no pequen; más bien, mediten en sus camas y guarden silencio.

5 A duceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul.

Ofrezcan al Señor sacrificios de justicia y pongan su confianza en él.

6 M ulţi zic:,, Cine ne va arăta fericirea?`` Eu însă zic:,, Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!``

Son muchos los que preguntan «¿Quién nos hará ver el bien?» ¡Que la luz de tu rostro, Señor, nos ilumine!

7 T u-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decît au ei cînd li se înmulţeşte rodul grîului şi al vinului.

Tú pusiste en mi corazón más alegría que la de tener trigo y vino en abundancia.

8 E u mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Por eso me acuesto y duermo en paz, porque sólo tú, Señor, me haces vivir confiado.