1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Job le respondió, y dijo:

2 O h! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

«¡Cómo quisiera que pusieran en la misma balanza mi tormento por un lado y mi queja por el otro!

3 a r fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

¡Verían que pesan más que la arena del mar! ¡Por eso he hablado sin ton ni son!

4 C ăci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

El Dios poderoso me ha clavado sus flechas, y puedo sentir su veneno penetrar en mi espíritu; ¡los terrores de Dios me tienen asediado!

5 S biară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

¿Rebuzna el asno montés si no le falta hierba? ¿Muge el buey si no le falta pastura?

6 P oţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

¿Habrá quien coma sin sal la comida desabrida? ¿A quién le gusta la clara del huevo?

7 O rice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

¡Pues las cosas que antes no soportaba son las que ahora me alimentan!

8 O , de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

»¡Cómo quisiera que Dios me escuchara, y que me concediera lo que más anhelo!

9 D e ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

¡Cómo quisiera que Dios me quitara la vida, que descargara su mano y me hiciera morir!

10 Î mi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Para mí, sería un gran consuelo morir de inmediato sin importar el dolor, pues no he renegado de su santa voluntad.

11 L a ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

¿Quién me refuerza y me mantiene de pie? He perdido la paciencia, pues desconozco mi fin.

12 T ăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

¿Soy acaso tan duro como la roca? ¿Acaso es mi piel resistente como el bronce?

13 N u sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Estoy tan débil, que no me puedo mover, y nadie viene para brindarme auxilio.

14 C el ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

Al amigo que sufre se le consuela, aunque se haya olvidado del Todopoderoso.

15 F raţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

¡Pero mis impetuosos amigos me han fallado! ¡Son como las corrientes que se salen de su cauce!

16 U n sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Son como el agua turbia y congelada, que se queda cubierta por la nieve

17 v ine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

pero que con el sol se derrite y con el calor se evapora.

18 C ete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Sin agua, las caravanas pierden el rumbo y acaban por perderse en el desierto.

19 C etele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

Las caravanas de Temán y de Sabá buscaban agua y esperaban encontrarla,

20 D ar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

Pero al llegar allí se quedaron pasmados; se vio frustrada su esperanza de vivir.

21 A şa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

¡Y así me han dejado ustedes a mí! ¡Al ver mi sufrimiento, se han llenado de miedo!

22 V 'am zis eu oare:, Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

¿Acaso les pedí que trajeran sus bienes, y que me sacaran de mi doloroso apuro?

23 s căpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

¿Les pedí que me libraran de mi enemigo, o que me rescataran del poder de los violentos?

24 Î nvăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

»¡Ilústrenme, y guardaré silencio! Quiero comprender cuál es mi error.

25 O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

Cuando es justa la censura, es bienvenida; pero ustedes me acusan sin razón.

26 V reţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Ustedes censuran todo lo que digo, ¡pero son palabras que se lleva el viento!

27 V oi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

¡Ustedes son capaces de vender a un huérfano, y de cavar un hoyo para enterrar a un amigo!

28 U itaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

»Escúchenme, si quieren atenderme; piensen bien si soy capaz de mentirles.

29 Î ntoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Vuelvan a juzgarme, pero sin saña; reconsideren mi causa y vean si es justa.

30 E ste vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

¿Acaso he hablado con malas intenciones? ¿Acaso no distingo entre el bien y el mal?