1 B inecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
¡Bendice, alma mía, al Señor! ¡Cuán grande eres, Señor mi Dios! ¡Estás rodeado de gloria y de esplendor!
2 T e înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
¡Te has revestido de luz, como de una vestidura! ¡Extiendes los cielos como una cortina!
3 C u apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.
¡Dispones tus mansiones sobre las aguas! ¡Las nubes son tu lujoso carruaje, y te transportas sobre las alas del viento!
4 D in vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
¡Los vientos son tus mensajeros! ¡Las llamas de fuego están a tu servicio!
5 T u ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
Tú afirmaste la tierra sobre sus cimientos, y de allí nada los moverá.
6 T u îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
¡Con las aguas del abismo la cubriste! Las aguas se detuvieron sobre los montes,
7 d ar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
pero las reprendiste, y huyeron; al escuchar tu voz, bajaron presurosas.
8 s uindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.
Subieron a los montes, bajaron por los valles, al sitio que les habías destinado.
9 L e-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
Les pusiste un límite, que no debían cruzar, para que no volvieran a cubrir la tierra.
10 T u faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
Tú llenas las fuentes con los arroyos que corren ligeros entre los montes;
11 T u adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
allí apagan su sed los animales salvajes; allí los asnos monteses mitigan su sed.
12 P ăsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
En sus riberas anidan las aves del cielo, y entre las ramas se escuchan sus trinos.
13 D in locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
Desde las alturas riegas los montes, y la tierra se sacia con el fruto de tus obras.
14 T u faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:
Haces crecer la hierba para los ganados, y las plantas que el hombre cultiva para sacar de la tierra el pan que come
15 v in, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.
y el vino que le alegra el corazón, el aceite que da brillo a su rostro, y el pan que sustenta su vida.
16 S e udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.
Se llenan de savia los árboles del Señor, los cedros del Líbano que él mismo plantó.
17 Î n ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
En sus ramas anidan las aves; en las hayas hacen su nido las cigüeñas;
18 m unţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.
en las altas montañas retozan las cabras monteses; en las peñas se resguardan los damanes.
19 E l a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.
Tú hiciste la luna para medir los tiempos; el sol sabe cuándo debe ocultarse.
20 T u aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
Dejas caer las sombras, y anochece; y entonces corretean los animales salvajes.
21 p uii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.
Rugen los leones que van tras su presa, y reclaman la comida que Dios les provee.
22 C înd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.
Cuando sale el sol, corren a sus cuevas y satisfechos se tienden a descansar.
23 D ar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.
Sale entonces el hombre a sus labores, y trabaja hasta que cae la noche.
24 C ît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.
¡Tus obras, Señor, son innumerables! ¡Todas las hiciste con gran sabiduría! ¡La tierra está llena de tus criaturas!
25 I ată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
¡Vean el vasto mar! ¡Contemplen su grandeza! En él se mueven incontables seres vivos, lo mismo grandes que pequeños.
26 A colo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
Allí navegan las grandes naves; allí está Leviatán, que creaste para jugar con él.
27 T oate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
Todos los seres esperan de ti que a su tiempo les des de comer.
28 L e -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
Si abres tu mano y les das su pan, ellos lo toman y quedan satisfechos.
29 Î ţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.
Si te escondes de ellos, se desconciertan; si les retiras su espíritu, mueren y vuelven al polvo.
30 Î ţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
Pero si envías tu espíritu, vuelven a la vida, y así renuevas la faz de la tierra.
31 Î n veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
¡Sea tu gloria eterna, Señor! ¡Que te regocijen las obras que has hecho!
32 E l priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
Si miras la tierra, ésta tiembla; si tocas los montes, éstos echan humo.
33 V oi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
Señor, ¡toda mi vida te cantaré! Dios mío, ¡yo te cantaré salmos mientras viva!
34 F ie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
Señor, dígnate agradarte de mis pensamientos, pues yo hallo en ti mi alegría.
35 S ă piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Que sean borrados de la tierra los malvados; ¡que dejen de existir los malhechores! ¡Bendice, alma mía, al Señor! ¡Aleluya!