1 B inecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Bendiga o Senhor a minha alma! Ó Senhor, meu Deus, tu és tão grandioso! Estás vestido de majestade e esplendor!

2 T e înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Envolto em luz como numa veste, ele estende os céus como uma tenda,

3 C u apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

e põe sobre as águas dos céus as vigas dos seus aposentos. Faz das nuvens a sua carruagem e cavalga nas asas do vento.

4 D in vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Faz dos ventos seus mensageiros e dos clarões reluzentes seus servos.

5 T u ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Firmaste a terra sobre os seus fundamentos para que jamais se abale;

6 T u îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

com as torrentes do abismo a cobriste, como se fossem uma veste; as águas subiram acima dos montes.

7 d ar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Diante das tuas ameaças as águas fugiram, puseram-se em fuga ao som do teu trovão;

8 s uindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

subiram pelos montes e escorreram pelos vales, para os lugares que tu lhes designaste.

9 L e-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Estabeleceste um limite que não podem ultrapassar; jamais tornarão a cobrir a terra.

10 T u faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Fazes jorrar as nascentes nos vales e correrem as águas entre os montes;

11 T u adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

delas bebem todos os animais selvagens, e os jumentos selvagens saciam a sua sede.

12 P ăsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

As aves do céu fazem ninho junto às águas e entre os galhos põem-se a cantar.

13 D in locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Dos teus aposentos celestes regas os montes; sacia-se a terra com o fruto das tuas obras!

14 T u faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

É o Senhor que faz crescer o pasto para o gado, e as plantas que o homem cultiva, para da terra tirar o alimento:

15 v in, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

o vinho, que alegra o coração do homem; o azeite, que lhe faz brilhar o rosto, e o pão que sustenta o seu vigor.

16 S e udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

As árvores do Senhor são bem regadas, os cedros do Líbano que ele plantou;

17 Î n ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

nelas os pássaros fazem ninho, e nos pinheiros a cegonha tem o seu lar.

18 m unţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Os montes elevados pertencem aos bodes selvagens, e os penhascos são um refúgio para os coelhos.

19 E l a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Ele fez a lua para marcar estações; o sol sabe quando deve se pôr.

20 T u aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Trazes trevas, e cai a noite, quando os animais da floresta vagueiam.

21 p uii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Os leões rugem à procura da presa, buscando de Deus o alimento,

22 C înd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

mas ao nascer do sol eles se vão e voltam a deitar-se em suas tocas.

23 D ar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Então o homem sai para o seu trabalho, para o seu labor até o entardecer.

24 C ît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Quantas são as tuas obras, Senhor! Fizeste todas elas com sabedoria! A terra está cheia de seres que criaste.

25 I ată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Eis o mar, imenso e vasto. Nele vivem inúmeras criaturas, seres vivos, pequenos e grandes.

26 A colo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Nele passam os navios, e também o Leviatã, que formaste para com ele brincar.

27 T oate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Todos eles dirigem seu olhar a ti, esperando que lhes dês o alimento no tempo certo;

28 L e -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

tu lhes dás, e eles o recolhem, abres a tua mão, e saciam-se de coisas boas.

29 Î ţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Quando escondes o rosto, entram em pânico; quando lhes retiras o fôlego, morrem e voltam ao pó.

30 Î ţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Quando sopras o teu fôlego, eles são criados, e renovas a face da terra.

31 Î n veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Perdure para sempre a glória do Senhor! Alegre-se o Senhor em seus feitos!

32 E l priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Ele olha para a terra, e ela treme, toca os montes, e eles fumegam.

33 V oi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Cantarei ao Senhor toda a minha vida; louvarei ao meu Deus enquanto eu viver.

34 F ie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Seja-lhe agradável a minha meditação, pois no Senhor tenho alegria.

35 S ă piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Sejam os pecadores eliminados da terra e deixem de existir os ímpios. Bendiga o Senhor a minha alma! Aleluia!