1 I ov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Jó prosseguiu sua fala:

2 O h! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

“Como tenho saudade dos meses que se passaram, dos dias em que Deus cuidava de mim,

3 c înd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

quando a sua lâmpada brilhava sobre a minha cabeça e por sua luz eu caminhava em meio às trevas!

4 C um nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

Como tenho saudade dos dias do meu vigor, quando a amizade de Deus abençoava a minha casa,

5 c înd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

quando o Todo-poderoso ainda estava comigo e meus filhos estavam ao meu redor,

6 c înd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

quando as minhas veredas se embebiam em nata e a rocha me despejava torrentes de azeite.

7 D acă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

“Quando eu ia à porta da cidade e tomava assento na praça pública;

8 t inerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

quando, ao me verem, os jovens saíam do caminho, e os idosos ficavam em pé;

9 M ai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

os líderes se abstinham de falar e com a mão cobriam a boca.

10 G lasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

As vozes dos nobres silenciavam, e suas línguas colavam-se ao céu da boca.

11 U rechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Todos os que me ouviam falavam bem de mim, e quem me via me elogiava,

12 C ăci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

pois eu socorria o pobre que clamava por ajuda, e o órfão que não tinha quem o ajudasse.

13 B inecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

O que estava à beira da morte me abençoava, e eu fazia regozijar-se o coração da viúva.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

A retidão era a minha roupa; a justiça era o meu manto e o meu turbante.

15 O rbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

Eu era os olhos do cego e os pés do aleijado.

16 C elor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

Eu era o pai dos necessitados, e me interessava pela defesa de desconhecidos.

17 R upeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Eu quebrava as presas dos ímpios e dos seus dentes arrancava as suas vítimas.

18 A tunci ziceam:,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

“Eu pensava: Morrerei em casa, e os meus dias serão numerosos como os grãos de areia.

19 A pa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

Minhas raízes chegarão até as águas, e o orvalho passará a noite nos meus ramos.

20 S lava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

Minha glória se renovará em mim, e novo será o meu arco em minha mão.

21 O amenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

“Os homens me escutavam em ansiosa expectativa, aguardando em silêncio o meu conselho.

22 D upă cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

Depois que eu falava, eles nada diziam; minhas palavras caíam suavemente em seus ouvidos.

23 M ă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

Esperavam por mim como quem espera por uma chuvarada, e bebiam minhas palavras como quem bebe a chuva da primavera.

24 C înd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Quando eu lhes sorria, mal acreditavam; a luz do meu rosto lhes era preciosa.

25 Î mi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

Era eu que escolhia o caminho para eles, e me assentava como seu líder; instalava-me como um rei no meio das suas tropas; eu era como um consolador dos que choram.