1 I ov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Moreover Job continued his parable, and said,

2 O h! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

Oh that I were as in months past, as in the days when God preserved me;

3 c înd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

when his candle shined upon my head, and when by his light I walked through darkness;

4 C um nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

as I was in the days of my youth, when the secret of God was upon my tabernacle;

5 c înd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

when the Almighty was yet with me, when my children were about me;

6 c înd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

when I washed my steps with butter, and the rock poured me out rivers of oil;

7 D acă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

when I went out to the gate through the city, when I prepared my seat in the street!

8 t inerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

The young men saw me, and hid themselves: and the aged arose, and stood up.

9 M ai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

The princes refrained talking, and laid their hand on their mouth.

10 G lasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

The nobles held their peace, and their tongue cleaved to the roof of their mouth.

11 U rechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

When the ear heard me, then it blessed me; and when the eye saw me, it gave witness to me:

12 C ăci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

because I delivered the poor that cried, and the fatherless, and him that had none to help him.

13 B inecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

The blessing of him that was ready to perish came upon me: and I caused the widow’s heart to sing for joy.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

I put on righteousness, and it clothed me: my judgment was as a robe and a diadem.

15 O rbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

I was eyes to the blind, and feet was I to the lame.

16 C elor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

I was a father to the poor: and the cause which I knew not I searched out.

17 R upeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

And I brake the jaws of the wicked, and plucked the spoil out of his teeth.

18 A tunci ziceam:,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Then I said, I shall die in my nest, and I shall multiply my days as the sand.

19 A pa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

My root was spread out by the waters, and the dew lay all night upon my branch.

20 S lava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

My glory was fresh in me, and my bow was renewed in my hand.

21 O amenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Unto me men gave ear, and waited, and kept silence at my counsel.

22 D upă cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

After my words they spake not again; and my speech dropped upon them.

23 M ă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

And they waited for me as for the rain; and they opened their mouth wide as for the latter rain.

24 C înd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

If I laughed on them, they believed it not; and the light of my countenance they cast not down.

25 Î mi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

I chose out their way, and sat chief, and dwelt as a king in the army, as one that comforteth the mourners.