1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi,, Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s'a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!

O God, thou hast cast us off, thou hast scattered us, thou hast been displeased; O turn thyself to us again.

2 A i cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină!

Thou hast made the earth to tremble; thou hast broken it: heal the breaches thereof; for it shaketh.

3 A i făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

Thou hast shewed thy people hard things: thou hast made us to drink the wine of astonishment.

4 A i dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului. -

Thou hast given a banner to them that fear thee, that it may be displayed because of the truth. Selah.

5 P entruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

That thy beloved may be delivered; save with thy right hand, and hear me.

6 D umnezeu a zis în sfinţenia Lui:,, Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

God hath spoken in his holiness; I will rejoice, I will divide Shechem, and mete out the valley of Succoth.

7 A l Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:

Gilead is mine, and Manasseh is mine; Ephraim also is the strength of mine head; Judah is my lawgiver;

8 M oab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!`` -

Moab is my washpot; over Edom will I cast out my shoe: Philistia, triumph thou because of me.

9 C ine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

Who will bring me into the strong city? who will lead me into Edom?

10 O are nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

Wilt not thou, O God, which hadst cast us off? and thou, O God, which didst not go out with our armies?

11 D ă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.

Give us help from trouble: for vain is the help of man.

12 C u Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Through God we shall do valiantly: for he it is that shall tread down our enemies.