1 ( O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

O God, why hast thou cast us off for ever? why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?

2 A du-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

Remember thy congregation, which thou hast purchased of old; the rod of thine inheritance, which thou hast redeemed; this mount Zion, wherein thou hast dwelt.

3 î ndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

Lift up thy feet unto the perpetual desolations; even all that the enemy hath done wickedly in the sanctuary.

4 P rotivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

Thine enemies roar in the midst of thy congregations; they set up their ensigns for signs.

5 P arcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

A man was famous according as he had lifted up axes upon the thick trees.

6 î n curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

But now they break down the carved work thereof at once with axes and hammers.

7 A u pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

They have cast fire into thy sanctuary, they have defiled by casting down the dwelling place of thy name to the ground.

8 E i ziceau în inima lor:,, Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

They said in their hearts, Let us destroy them together: they have burned up all the synagogues of God in the land.

9 S emnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

We see not our signs: there is no more any prophet: neither is there among us any that knoweth how long.

10 P înă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

O God, how long shall the adversary reproach? shall the enemy blaspheme thy name for ever?

11 P entruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

Why withdrawest thou thy hand, even thy right hand? pluck it out of thy bosom.

12 T otuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

For God is my King of old, working salvation in the midst of the earth.

13 T u ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

Thou didst divide the sea by thy strength: thou brakest the heads of the dragons in the waters.

14 a i zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

Thou brakest the heads of leviathan in pieces, and gavest him to be meat to the people inhabiting the wilderness.

15 A i făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

Thou didst cleave the fountain and the flood: thou driedst up mighty rivers.

16 A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

The day is thine, the night also is thine: thou hast prepared the light and the sun.

17 T u ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

Thou hast set all the borders of the earth: thou hast made summer and winter.

18 A du-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

Remember this, that the enemy hath reproached, O Lord, and that the foolish people have blasphemed thy name.

19 N u lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

O deliver not the soul of thy turtledove unto the multitude of the wicked: forget not the congregation of thy poor for ever.

20 A i în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

Have respect unto the covenant: for the dark places of the earth are full of the habitations of cruelty.

21 S ă nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

O let not the oppressed return ashamed: let the poor and needy praise thy name.

22 S coală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

Arise, O God, plead thine own cause: remember how the foolish man reproacheth thee daily.

23 N u uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Forget not the voice of thine enemies: the tumult of those that rise up against thee increaseth continually.