1 ( O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

¿Por qué, oh Dios, nos has desechado para siempre? ¿Por qué se ha encendido tu furor contra las ovejas de tu prado?

2 A du-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

Acuérdate de tu congregación, la que adquiriste desde tiempos antiguos, La que redimiste para hacerla la tribu de tu herencia; Este monte de Sión, donde has habitado.

3 î ndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

Dirige tus pasos hacia los asolamientos sin fin, A todo el mal que el enemigo ha hecho en el santuario.

4 P rotivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

Tus enemigos vociferan en medio de tus asambleas; Han puesto sus banderas bien visibles.

5 P arcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

Se parecen a los que levantan El hacha en medio de un tupido bosque.

6 î n curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

Pues con hachas y martillos Han quebrado todas sus entalladuras.

7 A u pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

Han prendido fuego a tu santuario, Han profanado el tabernáculo de tu nombre, echándolo a tierra.

8 E i ziceau în inima lor:,, Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

Dijeron en su corazón: Destruyámoslos de una vez; Han quemado todas las sinagogas de Dios en la tierra.

9 S emnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

No vemos ya nuestras enseñas; No existen ya profetas, Ni entre nosotros hay quien sepa hasta cuándo.

10 P înă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

¿Hasta cuándo, oh Dios, nos afrentará el angustiador? ¿Ha de blasfemar el enemigo perpetuamente tu nombre?

11 P entruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

¿Por qué retraes tu mano? ¿Por qué escondes tu diestra en tu seno?

12 T otuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

Pero Dios es mi rey desde tiempo antiguo; El que obra salvación en medio de la tierra.

13 T u ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

Dividiste el mar con tu poder; Quebrantaste cabezas de monstruos marinos.

14 a i zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

Magullaste las cabezas del leviatán, Y lo diste por comida al pueblo y a las bestias.

15 A i făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

Abriste la fuente y el torrente; Secaste ríos impetuosos.

16 A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

Tuyo es el día, tuya también es la noche; Tú estableciste la luna y el sol.

17 T u ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

Tú trazaste todos los confines de la tierra; El verano y el invierno tú los formaste.

18 A du-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

Acuérdate de esto: que el enemigo ha afrentado a Jehová, Y un pueblo insensato ha blasfemado tu nombre.

19 N u lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

No entregues a las fieras el alma de tu tórtola, Y no olvides para siempre la congregación de tus afligidos.

20 A i în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

Mira al pacto, Pues los rincones de la tierra están llenos de moradas de violencia.

21 S ă nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

No vuelva avergonzado el abatido; Que el afligido y el menesteroso puedan alabar tu nombre.

22 S coală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

Levántate, oh Dios, defiende tu causa; Acuérdate de cómo el insensato te injuria cada día.

23 N u uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

No olvides las voces de tus enemigos; El alboroto de los que se levantan contra ti sube continuamente.