1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

Oh Dios, con nuestros oídos hemos oído, nuestros padres nos han contado, La obra que hiciste en sus días, en los tiempos antiguos.

2 C u mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

Tú con tu mano echaste las naciones, y los plantaste a ellos; Afligiste a los pueblos, y los arrojaste.

3 C ăci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

Porque no se apoderaron de la tierra por su espada, Ni su brazo los libró; Sino tu diestra, y tu brazo, y la luz de tu rostro, Porque les amabas.

4 D umnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

Eres tú, rey mío y Dios mío, Quien decretabas las victorias de Jacob.

5 C u Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

Contigo embestíamos a nuestros enemigos; En tu nombre hollábamos a nuestros adversarios.

6 C ăci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

No estaba mi confianza en mi arco, Ni mi espada me hizo vencedor;

7 c i Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

Pues tú mismo nos salvabas de nuestros enemigos, Y cubrías de vergüenza a los que nos aborrecían.

8 N oi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

En Dios nos gloriábamos todo el día, Celebrando para siempre tu nombre. Selah

9 D ar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

Pero nos has desechado, y nos has hecho avergonzarnos, Y no sales con nuestros ejércitos.

10 n e faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

Nos hiciste retroceder delante del enemigo, Y nos saquean a su gusto los que nos aborrecen.

11 N e dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

Nos entregas como ovejas al matadero, Y nos has esparcido entre las naciones.

12 V inzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

Has vendido a tu pueblo de balde; No exigiste ningún precio.

13 N e faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

Nos pones por afrenta de nuestros vecinos, Por escarnio y por burla de los que nos rodean.

14 N e faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

Nos pusiste por proverbio entre las naciones; Todos al vernos menean la cabeza.

15 O cara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

Cada día mi vergüenza está delante de mí, Y la confusión cubre mi rostro,

16 l a glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

Por la voz del que me vitupera y deshonra, A la vista del enemigo y del vengativo.

17 T oate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

Todo esto nos ha sobrevenido, y no nos habíamos olvidado de ti, Ni habíamos faltado a tu pacto.

18 d a, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

No se ha vuelto atrás nuestro corazón, Ni se han apartado de tus caminos nuestros pasos,

19 c a să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

Para que nos quebrantases en el lugar de chacales, Y nos cubrieses con sombra de muerte.

20 D acă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

Si nos hubiésemos olvidado del nombre de nuestro Dios, O alzado nuestras manos hacia un dios ajeno,

21 n 'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

¿No demandaría Dios esto? Porque él conoce los secretos del corazón.

22 D ar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

Pero por tu causa nos matan cada día; Somos contados como ovejas para el matadero.

23 T rezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

Despierta; ¿por qué duermes, Señor? Despierta, no nos deseches para siempre.

24 P entruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

¿Por qué escondes tu rostro, Y te olvidas de nuestra aflicción, y de la opresión nuestra?

25 C ăci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

Porque nuestra alma está hundida hasta el polvo, Y nuestro cuerpo está postrado hasta la tierra.

26 S coală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!

Levántate, ven en nuestra ayuda, Y rescátanos por tu amor.