1 N u strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
¿No clama la sabiduría, Y da su voz la inteligencia?
2 E a se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
En las alturas junto al camino, A las encrucijadas de las veredas se para;
3 ş i strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
Junto a las puertas, a la entrada de la ciudad, En el umbral de las puertas da voces:
4 O amenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
Oh hombres, a vosotros clamo; Dirijo mi voz a los hijos de los hombres.
5 Î nvăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
Aprended, oh simples, discreción; Y vosotros, necios, entrad en cordura.
6 A sculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
Escuchad, porque hablaré cosas excelentes, Y abriré mis labios para cosas rectas.
7 C ăci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
Porque mi boca hablará verdad, Y mis labios abominan la impiedad.
8 T oate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.
Sinceras son todas las razones de mi boca; No hay en ellas cosa falsa ni tortuosa.
9 T oate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
Todas ellas son rectas para el que entiende, Y razonables para los que han hallado sabiduría.
10 P rimiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
Recibid mi enseñanza, y no la plata; Y ciencia antes que el oro escogido.
11 C ăci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
Porque mejor es la sabiduría que las piedras preciosas; Y todo cuanto se puede desear, no puede compararse con ella.
12 E u, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
Yo, la sabiduría, habito con la cordura, Y he hallado el conocimiento de los consejos.
13 F rica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
El temor de Jehová es aborrecer el mal; La soberbia y la arrogancia, el mal camino, Y la boca perversa, es lo que yo detesto.
14 D ela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
Conmigo está el consejo y el buen acierto; Yo soy la inteligencia; mío es el poder.
15 P rin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.
Por mí reinan los reyes, Y los príncipes decretan lo que es justo.
16 P rin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
Por mí gobiernan los príncipes, Y los magnates juzgan toda la tierra.
17 E u iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
Yo amo a los que me aman, Y me hallan los que madrugan para buscarme.
18 C u mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
Las riquezas y la honra están conmigo; Riquezas duraderas, y justicia.
19 R odul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
Mejor es mi fruto que el oro, que el oro refinado; Y mi rédito mejor que la plata acrisolada.
20 E u umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
Por veredas de justicia camino, Por en medio de sendas de rectitud,
21 c a să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
Para hacer que los que me aman obtengan su heredad, Y que yo llene sus arcas.
22 D omnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Jehová me poseía en el principio, Ya de antiguo, antes de sus obras.
23 E u am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
Eternamente tuve el principado, desde el principio, Antes del comienzo de la tierra.
24 A m fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
Antes de los abismos fui engendrada; Antes que existiesen las fuentes de las muchas aguas.
25 a m fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
Antes que los montes fuesen formados, Antes de los collados, ya había sido yo engendrada;
26 c înd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
No había aún hecho la tierra, ni los campos, Ni los primeros elementos del mundo.
27 C înd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
Cuando formaba los cielos, allí estaba yo; Cuando trazaba un círculo sobre la faz del abismo;
28 c înd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
Cuando condensaba las nubes arriba, Cuando afianzaba las fuentes del abismo;
29 c înd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
Cuando ponía al mar su estatuto, Para que las aguas no traspasasen su mandato; Cuando establecía los fundamentos de la tierra,
30 e u eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
Con él estaba yo ordenándolo todo, Y era su delicia de día en día, Teniendo solaz delante de él en todo tiempo.
31 j ucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
Jugueteando en la parte habitable de su tierra; Y teniendo mis delicias con los hijos de los hombres.
32 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
Ahora, pues, hijos, oídme; Dichosos los que guardan mis caminos.
33 A scultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
Atended mi consejo, para que seáis sabios; No lo menospreciéis.
34 F erice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
Dichoso el hombre que me escucha, Velando a mis puertas cada día, Aguardando a los postes de mis puertas.
35 C ăci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
Porque el que me halle, hallará la vida, Y alcanzará el favor de Jehová.
36 D ar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.
Mas el que me pierde, se arruina a sí mismo; Todos los que me aborrecen aman la muerte.