1 N u strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

¿No clama la sabiduría, Y levanta su voz la prudencia?

2 E a se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

En la cima de las alturas, junto al camino, Donde cruzan las sendas, se coloca;

3 ş i strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

Junto a las puertas, a la salida de la ciudad, En el umbral de las puertas, da voces:

4 O amenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

“Oh hombres, a ustedes clamo, Para los hijos de los hombres es mi voz.

5 Î nvăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

Oh simples, aprendan prudencia; Y ustedes, necios, aprendan sabiduría.

6 A sculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

Escuchen, porque hablaré cosas excelentes, Y con el abrir de mis labios rectitud.

7 C ăci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

Porque mi boca proferirá la verdad, Abominación a mis labios es la impiedad.

8 T oate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.

Conforme a la justicia son todas las palabras de mi boca, No hay en ellas nada torcido ni perverso.

9 T oate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

Todas son sinceras para el que entiende, Y rectas para los que han hallado conocimiento.

10 P rimiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.

Reciban mi instrucción y no la plata, Y conocimiento antes que el oro escogido,

11 C ăci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

Porque mejor es la sabiduría que las joyas, Y todas las cosas deseables no pueden compararse con ella. La Sabiduría se Elogia a sí Misma

12 E u, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

Yo, la sabiduría, habito con la prudencia, Y he hallado conocimiento y discreción.

13 F rica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

El temor del Señor es aborrecer el mal. El orgullo, la arrogancia, el mal camino Y la boca perversa, yo aborrezco.

14 D ela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

Mío es el consejo y la prudencia, Yo soy la inteligencia, el poder es mío.

15 P rin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

Por mí reinan los reyes, Y los gobernantes decretan justicia.

16 P rin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

Por mí gobiernan los príncipes y los nobles, Todos los que juzgan con justicia.

17 E u iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

Amo a los que me aman, Y los que me buscan con diligencia me hallarán.

18 C u mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

Conmigo están las riquezas y el honor, La fortuna duradera y la justicia.

19 R odul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

Mi fruto es mejor que el oro, que el oro puro, Y mi ganancia es mejor que la plata escogida.

20 E u umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

Yo ando por el camino de la justicia, Por en medio de las sendas del derecho,

21 c a să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

Para otorgar heredad a los que me aman Y así llenar sus tesoros.

22 D omnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

El Señor me poseyó al principio de Su camino, Antes de Sus obras de tiempos pasados.

23 E u am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

Desde la eternidad fui establecida, Desde el principio, desde los orígenes de la tierra.

24 A m fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

Cuando no había abismos fui engendrada, Cuando no había manantiales abundantes en aguas.

25 a m fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

Antes que los montes fueran asentados, Antes que las colinas, fui engendrada,

26 c înd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

Cuando El no había hecho aún la tierra y los campos, Ni el polvo primero del mundo.

27 C înd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

Cuando estableció los cielos, allí estaba yo; Cuando trazó un círculo sobre la superficie del abismo,

28 c înd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

Cuando arriba afirmó los cielos, Cuando las fuentes del abismo se afianzaron,

29 c înd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

Cuando al mar puso sus límites Para que las aguas no transgredieran Su mandato, Cuando señaló los cimientos de la tierra,

30 e u eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

Yo estaba entonces junto a El, como arquitecto; Yo era Su delicia de día en día, Regocijándome en todo tiempo en Su presencia,

31 j ucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

Regocijándome en el mundo, en Su tierra, Y teniendo mis delicias con los hijos de los hombres.

32 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

Ahora pues, hijos, escúchenme, Porque bienaventurados son los que guardan mis caminos.

33 A scultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

Escuchen la instrucción y sean sabios, Y no la desprecien.

34 F erice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

Bienaventurado el hombre que me escucha, Velando a mis puertas día a día, Aguardando en los postes de mi entrada.

35 C ăci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

Porque el que me halla, halla la vida Y alcanza el favor del Señor.

36 D ar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.

Pero el que peca contra mí, a sí mismo se daña; Todos los que me odian, aman la muerte.”