1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,, Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!

Presta oído, oh Pastor de Israel; Tú que guías a José como un rebaño; Tú que estás sentado más alto que los querubines; ¡resplandece!

2 T rezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!

Delante de Efraín, de Benjamín y de Manasés, despierta Tu poder Y ven a salvarnos.

3 R idică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Restáuranos, oh Dios, Y haz resplandecer Tu rostro sobre nosotros, y seremos salvos.

4 D oamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

Oh Señor, Dios de los ejércitos, ¿Hasta cuándo estarás enojado contra la oración de Tu pueblo?

5 Î i hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.

Les has dado a comer pan de lágrimas, Y les has hecho beber lágrimas en gran abundancia.

6 N e faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.

Nos haces objeto de burla para nuestros vecinos, Y nuestros enemigos se ríen entre sí.

7 R idică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Oh Dios de los ejércitos, restáuranos; Haz resplandecer Tu rostro sobre nosotros, y seremos salvos.

8 T u ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.

Tú removiste una vid de Egipto; Expulsaste las naciones y plantaste la vid.

9 A i făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

Limpiaste el terreno delante de ella; Echó profundas raíces y llenó la tierra.

10 M unţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

Los montes fueron cubiertos con su sombra, Y los cedros de Dios con sus ramas.

11 Î şi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.

Extendía sus ramas hasta el mar Y sus renuevos hasta el río.

12 P entruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?

¿Por qué has derribado sus vallados, De modo que la vendimian todos los que pasan de camino?

13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.

El puerco montés la devora, Y de ella se alimenta todo lo que se mueve en el campo.

14 D umnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!

Oh Dios de los ejércitos, vuelve ahora, Te rogamos; Mira y ve desde el cielo, y cuida esta vid,

15 O croteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...

La cepa que Tu diestra ha plantado Y el hijo que para Ti has fortalecido.

16 E a este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

Está quemada con fuego, y cortada; Ante el reproche de Tu rostro perecen.

17 M îna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

Sea Tu mano sobre el hombre de Tu diestra, Sobre el hijo de hombre que para Ti fortaleciste.

18 Ş i atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.

Entonces no nos apartaremos de Ti; Avívanos, e invocaremos Tu nombre.

19 D oamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Oh Señor, Dios de los ejércitos, restáuranos; Haz resplandecer Tu rostro sobre nosotros y seremos salvos.