1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Entonces Job respondió:

2 A scultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

“Escuchen atentamente mis palabras, Y que sea éste su consuelo para mí.

3 L ăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Tengan paciencia y hablaré; Y después que haya hablado, se podrán burlar.

4 O are împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

En cuanto a mí, ¿me quejo yo al hombre ? ¿Y por qué no he de ser impaciente ?

5 P riviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Mírenme, y quédense atónitos, Y pongan la mano sobre su boca.

6 C înd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Aun cuando me acuerdo, me perturbo, Y el horror se apodera de mi carne.

7 P entruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

¿Por qué siguen viviendo los impíos, Y al envejecer, también se hacen muy poderosos ?

8 S ămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

En su presencia se afirman con ellos sus descendientes, Y sus vástagos delante de sus ojos;

9 Î n casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Sus casas están libres de temor, Y no está la vara de Dios sobre ellos.

10 T aurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Su toro engendra sin fallar, Su vaca pare y no aborta.

11 Î şi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Envían fuera a sus niños cual rebaño, Y sus hijos andan saltando.

12 C întă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Cantan (Alzan la voz) con pandero y arpa, Y al son de la flauta se regocijan.

13 Î şi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Pasan sus días en prosperidad, Pero de repente descienden al Seol (región de los muertos).

14 Ş i totuş ziceau lui Dumnezeu:, Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Y dicen a Dios: ‘¡Apártate de nosotros! No deseamos el conocimiento de Tus caminos.

15 C e este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

¿Quién es el Todopoderoso (Shaddai), para que Le sirvamos, Y qué ganaríamos con rogarle ?’

16 C e! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

No está en mano de ellos su prosperidad; El consejo de los impíos lejos está de mí.

17 d ar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

¿Cuántas veces es apagada la lámpara de los impíos, O cae sobre ellos su calamidad ? ¿Reparte Dios dolores en Su ira?

18 s ă fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

¿Son como paja delante del viento, Y como tamo que arrebata el torbellino ?

19 V eţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Ustedes dicen: ‘Dios guarda la iniquidad de un hombre para sus hijos.’ Que Dios le pague para que aprenda.

20 e l ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Vean sus ojos su ruina, Y beba de la furia del Todopoderoso.

21 C ăci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Pues ¿qué le importa la suerte de su casa después de él (después que él muera) Cuando el número de sus meses haya sido cortado?

22 O are pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

¿Puede enseñarse a Dios sabiduría, Siendo que El juzga a los encumbrados ?

23 U nul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Uno muere en pleno vigor, Estando completamente tranquilo y satisfecho;

24 c u coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

Sus costados están repletos de grasa, Húmeda está la médula de sus huesos,

25 A ltul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Mientras otro muere con alma amargada, Y sin haber probado nada bueno.

26 ş i amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Juntos yacen en el polvo, Y los gusanos los cubren.

27 Ş tiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Yo conozco los pensamientos de ustedes, Y los designios con los cuales me dañarían.

28 V oi ziceţi:, Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Porque dicen: ‘¿Dónde está la casa del noble, Y dónde la tienda donde moraban los impíos ?’

29 D ar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

¿No han preguntado a los caminantes, Y no reconocen su testimonio ?

30 C um în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Porque el impío es preservado para el día de la destrucción; Ellos serán conducidos en el día de la ira.

31 C ine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

¿Quién le declarará en su cara sus acciones, Y quién le pagará por lo que ha hecho?

32 E ste dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Mientras es llevado al sepulcro, Velarán sobre su tumba.

33 B ulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Los terrones del valle suavemente lo cubrirán, Y le seguirán todos los hombres, E innumerables otros irán delante de él.

34 P entruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

¿Cómo, pues, me consuelan en vano? Sus respuestas están llenas de falsedad.”