1 F iule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Hijo mío, presta atención a mi sabiduría, Inclina tu oído a mi prudencia,

2 c a să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Para que guardes la discreción Y tus labios conserven el conocimiento.

3 C ăci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Porque los labios de la extraña destilan miel, Y su lengua es más suave que el aceite;

4 d ar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Pero al final es amarga como el ajenjo, Aguda como espada de dos filos.

5 P icioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Sus pies descienden a la muerte, Sus pasos sólo logran el Seol.

6 A şa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

No considera la senda de la vida; Sus senderos son inestables, y no lo sabe.

7 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Ahora pues, hijos míos, escúchenme, Y no se aparten de las palabras de mi boca.

8 d epărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Aleja de la extraña tu camino, Y no te acerques a la puerta de su casa;

9 c a nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

No sea que des tu vigor a otros Y tus años al cruel;

10 c a nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

No sea que se sacien los extraños de tus bienes Y tu esfuerzo vaya a casa del extranjero;

11 c a nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

Y al final te lamentes, Cuando tu carne y tu cuerpo se hayan consumido,

12 ş i să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

Y digas: “¡Cómo he aborrecido la instrucción, Y mi corazón ha despreciado la corrección!

13 C um am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

No he escuchado la voz de mis maestros, Ni he inclinado mi oído a mis instructores.

14 C ît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

He estado a punto de completa ruina En medio de la asamblea y la congregación.”

15 B ea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Bebe agua de tu cisterna Y agua fresca de tu pozo.

16 C e, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

¿Se derramarán por fuera tus manantiales, Tus arroyos de aguas por las calles?

17 L asă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Sean para ti solo, Y no para los extraños contigo.

18 I zvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Sea bendita tu fuente, Y regocíjate con la mujer de tu juventud,

19 C erboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Amante cierva y graciosa gacela; Que sus senos te satisfagan en todo tiempo, Su amor te embriague para siempre.

20 Ş i pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

¿Por qué has de embriagarte, hijo mío, con una extraña, Y abrazar el seno de una desconocida ?

21 C ăci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Pues los caminos del hombre están delante de los ojos del Señor, Y El observa todos sus senderos.

22 C el rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

De sus propias iniquidades será presa el impío, Y en los lazos de su pecado quedará atrapado.

23 E l va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Morirá por falta de instrucción, Y por su mucha necedad perecerá.