1 P entruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

“¿Por qué no se reserva los tiempos el Todopoderoso (Shaddai), Y por qué no ven Sus días los que Lo conocen ?

2 S înt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

Algunos quitan los linderos, Roban y devoran los rebaños.

3 i au măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

Se llevan los asnos de los huérfanos, Toman en prenda el buey de la viuda.

4 î mbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

Apartan del camino a los necesitados, Hacen que se escondan completamente los pobres de la tierra.

5 Ş i aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

Como asnos monteses en el desierto, Salen los pobres con afán en busca de alimento Y de pan para sus hijos en lugar desolado.

6 T aie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

Cosechan su forraje en el campo, Y vendimian la viña del impío.

7 Î i apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

Pasan la noche desnudos, sin ropa, Y no tienen cobertura contra el frío.

8 Î i pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

Mojados están con los aguaceros de los montes, Y se abrazan a la peña por falta de abrigo.

9 A ceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

Otros arrancan del pecho al huérfano, Y contra el pobre exigen prenda.

10 Ş i săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

Hacen que el pobre ande desnudo, sin ropa, Y al hambriento quitan las gavillas.

11 î n grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

Entre sus paredes producen aceite; Pisan los lagares, pero pasan sed.

12 î n cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

Desde la ciudad gimen los hombres, Y claman las almas de los heridos, Pero Dios no hace caso a su súplica.

13 A lţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

Otros han estado con los que se rebelan contra la luz; No quieren conocer sus caminos, Ni morar en sus sendas.

14 U cigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

Al amanecer se levanta el asesino; Mata al pobre y al necesitado, Y de noche es como un ladrón.

15 O chiul preacurvarului pîndeşte amurgul:, Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

El ojo del adúltero espera el anochecer, Diciendo: ‘Ningún ojo me verá,’ Y disfraza su rostro.

16 N oaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

En la oscuridad minan las casas, Y de día se encierran; No conocen la luz.

17 P entru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

Porque para él la mañana es como densa oscuridad, Pues está acostumbrado a los terrores de la densa oscuridad.

18 D ar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

Sobre la superficie de las aguas son insignificantes; Maldita es su porción sobre la tierra, Nadie se vuelve hacia las viñas.

19 C um sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

La sequía y el calor consumen las aguas de la nieve, Y el Seol (región de los muertos) a los que han pecado.

20 P întecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

La madre lo olvidará; El gusano lo saboreará hasta que nadie se acuerde de él, Y la iniquidad será quebrantada como un árbol.

21 e l, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

Maltrata a la mujer estéril, Y no hace ningún bien a la viuda.

22 Ş i totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

Pero Dios arrastra a los poderosos con Su poder; Cuando se levanta, nadie está seguro de la vida.

23 E l le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

Les provee seguridad y son sostenidos, Y los ojos de El están en sus caminos.

24 S 'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

Son exaltados por poco tiempo, después desaparecen; Además son humillados y como todo, recogidos; Como las cabezas de las espigas son cortados.

25 N u este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

Y si no, ¿quién podrá desmentirme, Y reducir a nada mi discurso?”