1 P entruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

Wherefore from the Mighty One Times have not been hidden, And those knowing Him have not seen His days.

2 S înt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

The borders they reach, A drove they have taken violently away, Yea, they do evil.

3 i au măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

The ass of the fatherless they lead away, They take in pledge the ox of the widow,

4 î mbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

They turn aside the needy from the way, Together have hid the poor of the earth.

5 Ş i aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

Lo, wild asses in a wilderness, They have gone out about their work, Seeking early for prey, A mixture for himself -- food for young ones.

6 T aie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

In a field his provender they reap, And the vineyard of the wicked they glean.

7 Î i apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

The naked they cause to lodge Without clothing. And there is no covering in the cold.

8 Î i pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

From the inundation of hills they are wet, And without a refuge -- have embraced a rock.

9 A ceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

They take violently away From the breast the orphan, And on the poor they lay a pledge.

10 Ş i săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

Naked, they have gone without clothing, And hungry -- have taken away a sheaf.

11 î n grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

Between their walls they make oil, Wine-presses they have trodden, and thirst.

12 î n cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

Because of enmity men do groan, And the soul of pierced ones doth cry, And God doth not give praise.

13 A lţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

They have been among rebellious ones of light, They have not discerned His ways, Nor abode in His paths.

14 U cigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

At the light doth the murderer rise, He doth slay the poor and needy, And in the night he is as a thief.

15 O chiul preacurvarului pîndeşte amurgul:, Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

And the eye of an adulterer Hath observed the twilight, Saying, `No eye doth behold me.' And he putteth the face in secret.

16 N oaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

He hath dug in the darkness -- houses; By day they shut themselves up, They have not known light.

17 P entru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

When together, morning to them death shade, When he discerneth the terrors of death shade.

18 D ar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

Light he on the face of the waters, Vilified is their portion in the earth, He turneth not the way of vineyards.

19 C um sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

Drought -- also heat -- consume snow-waters, Sheol have sinned.

20 P întecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

Forget him doth the womb, Sweeten him doth the worm, No more is he remembered, And broken as a tree is wickedness.

21 e l, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

Treating evil the barren beareth not, And the widow he doth no good,

22 Ş i totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

And hath drawn the mighty by his power, He riseth, and none believeth in life.

23 E l le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

He giveth to him confidence, and he is supported, And his eyes on their ways.

24 S 'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

High they were a little, and they are not, And they have been brought low. As all they are shut up, And as the head of an ear of corn cut off.

25 N u este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

And if not now, who doth prove me a liar, And doth make of nothing my word?