1 B ildad către Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

And Bildad the Shuhite answereth and saith: --

2 P înă cînd vrei să vorbeşti astfel, şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?

Till when dost thou speak these things? And a strong wind -- sayings of thy mouth?

3 O are va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

Doth God pervert judgment? And doth the Mighty One pervert justice?

4 D acă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i -a dat pe mîna păcatului.

If thy sons have sinned before Him, And He doth send them away, By the hand of their transgression,

5 D ar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic,

If thou dost seek early unto God, And unto the Mighty makest supplication,

6 d acă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

If pure and upright thou, Surely now He waketh for thee, And hath completed The habitation of thy righteousness.

7 V echea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu. Învăţăminte din păţania celor dinainte.

And thy beginning hath been small, And thy latter end is very great.

8 Î ntreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. -

For, ask I pray thee of a former generation, And prepare to a search of their fathers,

9 C ăci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. -

(For of yesterday we, and we know not, For a shadow our days on earth.)

10 E i te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

Do they not shew thee -- speak to thee, And from their heart bring forth words?

11 C reşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?

`Doth a rush wise without mire? A reed increase without water?

12 F iind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile.

While it in its budding -- uncropt, Even before any herb it withereth.

13 A şa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri.

So the paths of all forgetting God, And the hope of the profane doth perish,

14 Î ncrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pînză de păianjen.

Whose confidence is loathsome, And the house of a spider his trust.

15 S e bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.

He leaneth on his house -- and it standeth not: He taketh hold on it -- and it abideth not.

16 C um dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,

Green he before the sun, And over his garden his branch goeth out.

17 î şi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri.

By a heap his roots are wrapped, A house of stones he looketh for.

18 D ar dacă -l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice:, Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!`

If doth destroy him from his place, Then it hath feigned concerning him, I have not seen thee!

19 I ată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el.

Lo, this the joy of his way, And from the dust others spring up.'

20 N u, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi.

Lo, God doth not reject the perfect, Nor taketh hold on the hand of evil doers.

21 B a încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cîntări de veselie.

While he filleth with laughter thy mouth, And thy lips with shouting,

22 V răjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.```

Those hating thee do put on shame, And the tent of the wicked is not!