1 C ăci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăş pe Israel, şi -i va aduce iarăş la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei, şi se vor uni cu casa lui Iacov.

Because Jehovah loveth Jacob, And hath fixed again on Israel, And given them rest on their own land, And joined hath been the sojourner to them, And they have been admitted to the house of Jacob.

2 P opoarele îi vor lua, şi -i vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpîni în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Vor ţinea astfel robi pe cei ce -i robiseră pe ei, şi vor stăpîni peste asupritorii lor.

And peoples have taken them, And have brought them in unto their place, And the house of Israel have inherited them, On the land of Jehovah, For men-servants and for maid-servants, And they have been captors of their captors, And have ruled over their exactors.

3 I ar cînd îţi va da Domnul odihnă după ostenelele şi frămîntările tale, şi după aspra robie care a fost pusă peste tine,

And it hath come to pass, In the day of Jehovah's giving rest to thee, From thy grief, and from thy trouble, And from the sharp bondage, That hath been served upon thee,

4 a tunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, şi vei zice:,, Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat,

That thou hast taken up this simile Concerning the king of Babylon, and said, How hath the exactor ceased,

5 D omnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor.

Ceased hath the golden one. Broken hath Jehovah the staff of the wicked, The sceptre of rulers.

6 C el ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruţare.

He who is smiting peoples in wrath, A smiting without intermission, He who is ruling in anger nations, Pursuing without restraint!

7 T ot pămîntul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cîntece de veselie.

At rest -- quiet hath been all the earth, They have broken forth singing.

8 P înă şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de căderea ta şi zic:, De cînd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!`

Even firs have rejoiced over thee, Cedars of Lebanon --: Since thou hast lain down, The hewer cometh not up against us.

9 L ocuinţa morţilor se mişcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pămîntului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor.

Sheol beneath hath been troubled at thee, To meet thy coming in, It is waking up for thee Rephaim, All chiefs ones of earth, It hath raised up from their thrones All kings of nations.

10 T oţi iau cuvîntul ca să-ţi spună:,Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!`

All of them answer and say unto thee, Even thou hast become weak like us! Unto us thou hast become like!

11 S trălucirea ta s'a pogorît şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.

Brought down to Sheol hath been thine excellency, The noise of thy psaltery, Under thee spread out hath been the worm, Yea, covering thee is the worm.

12 C um ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pămînt, tu, biruitorul neamurilor!

How hast thou fallen from the heavens, O shining one, son of the dawn! Thou hast been cut down to earth, O weakener of nations.

13 T u ziceai în inima ta:, Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei;

And thou saidst in thy heart: the heavens I go up, Above stars of God I raise my throne, And I sit in the mount of meeting in the sides of the north.

14 m ă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.`

I go up above the heights of a thick cloud, I am like to the Most High.

15 D ar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adîncimile mormîntului!

Only -- unto Sheol thou art brought down, Unto the sides of the pit.

16 C ei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic:, Acesta este omul care făcea să se cutremure pămîntul, şi zguduia împărăţiile,

Thy beholders look to thee, to thee they attend, Is this the man causing the earth to tremble, Shaking kingdoms?

17 c are prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?`

He hath made the world as a wilderness, And his cities he hath broken down, Of his bound ones he opened not the house.

18 T oţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormîntul lui.

All kings of nations -- all of them, Have lain down in honour, each in his house,

19 D ar tu ai fost aruncat departe de mormîntul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată dela nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.

And -- thou hast been cast out of thy grave, As an abominable branch, raiment of the slain, Thrust through ones of the sword, Going down unto the sons of the pit, As a carcase trodden down.

20 T u nu eşti unit cu ei în mormînt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

Thou art not united with them in burial, For thy land thou hast destroyed, Thy people thou hast slain, Not named to the age is the seed of evil doers.

21 P regătiţi măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pămîntul, şi să umple lumea cu cetăţi!``

Prepare ye for his sons slaughter; Because of the iniquity of their fathers, They rise not, nor have possessed the land, Nor filled the face of the world cities.

22 E u mă voi ridica împotriva lor! -zice Domnul oştirilor-şi voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi nepot,`` zice Domnul.

And I have risen up against them, (The affirmation of Jehovah of Hosts,) And have cut off, in reference to Babylon, Name and remnant, and continuator and successor, The affirmation of Jehovah.

23 V oi face din el un culcuş de arici şi o mlaştină, şi îl voi mătura cu mătura nimicirii,`` zice Domnul oştirilor.

And have made it for a possession of a bittern, And ponds of waters, And daubed it with the mire of destruction, The affirmation of Jehovah of Hosts!

24 D omnul oştirilor a jurat, şi a zis:,, Da, ce am hotărît se va întîmpla, ce am pus la cale se va împlini.

Sworn hath Jehovah of Hosts, saying, `As I thought -- so hath it not been? And as I counselled -- it standeth;

25 V oi zdrobi pe Asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.``

To break Asshur in My land, And on My mountains I tread him down, And turned from off them hath his yoke, Yea, his burden from off their shoulder turneth aside.

26 I ată hotărîrea luată împotriva întregului pămînt, iată mîna, întinsă peste toate neamurile.

This the counsel that is counselled for all the earth, And this the hand that is stretched out for all the nations.

27 D omnul oştirilor a luat această hotărîre: cine I se va împotrivi? Mîna Lui este întinsă: cine o va abate?

For Jehovah of Hosts hath purposed, And who doth make void? And His hand that is stretched out, Who doth turn it back?'

28 Î n anul morţii împăratului Ahaz, a fost rostită această proorocie:

In the year of the death of king Ahaz was this burden:

29 N u te bucura, ţara Filistenilor, că s'a frînt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic, şi rodul lui va fi un balaur sburător.

Rejoice not thou, Philistia, all of thee, That broken hath been the rod of thy smiter, For from the root of a serpent cometh out a viper, And its fruit a flying saraph.

30 A tunci cei mai săraci vor putea paşte, şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi; dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame, şi ce va mai rămînea din tine va fi omorît.

And delighted have the first-born of the poor, And the needy in confidence lie down, And I have put to death with famine thy root, And thy remnant it slayeth.

31 G emi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara Filistenilor! Căci un fum vine dela miază noapte, şi şirurile vrăjmaşului sînt strînse.``

Howl, O gate; cry, O city, Melted art thou, Philistia, all of thee, For from the north smoke hath come, And there is none alone in his set places.

32 c e va răspunde trimişilor poporului?`` -,, Că Domnul a întemeiat Sionul, şi că cei nenorociţi din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.`` -

And what doth one answer the messengers of a nation? `That Jehovah hath founded Zion, And in it do the poor of His people trust!'