1 D ar Domnul va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel şi îl va aşeza în ţara lui. Străinii li se vor alătura şi se vor uni cu Casa lui Iacov.

Because Jehovah loveth Jacob, And hath fixed again on Israel, And given them rest on their own land, And joined hath been the sojourner to them, And they have been admitted to the house of Jacob.

2 P opoarele îi vor lua şi îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în ţara Domnului, ca pe nişte slujitori şi slujitoare. Îi vor lua captivi pe cei ce-i stăpâniseră şi vor domni peste asupritorii lor.

And peoples have taken them, And have brought them in unto their place, And the house of Israel have inherited them, On the land of Jehovah, For men-servants and for maid-servants, And they have been captors of their captors, And have ruled over their exactors.

3 Î n ziua în care Domnul îţi va da odihnă după durerea, necazul şi truda grea la care ai fost supus,

And it hath come to pass, In the day of Jehovah's giving rest to thee, From thy grief, and from thy trouble, And from the sharp bondage, That hath been served upon thee,

4 v ei râde de împăratul Babilonului, spunând: «Cum a încetat asupritorul! Cum a încetat furia lui!

That thou hast taken up this simile Concerning the king of Babylon, and said, How hath the exactor ceased,

5 D omnul a frânt toiagul celor răi şi sceptrul conducătorilor,

Ceased hath the golden one. Broken hath Jehovah the staff of the wicked, The sceptre of rulers.

6 p e cel ce, cu mânie, lovea popoarele cu lovituri fără sfârşit, pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile, persecutându-le fără cruţare.

He who is smiting peoples in wrath, A smiting without intermission, He who is ruling in anger nations, Pursuing without restraint!

7 Î ntreg pământul se bucură de odihnă şi pace şi toţi oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.

At rest -- quiet hath been all the earth, They have broken forth singing.

8 P ână şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de tine şi zic: ‘De când te afli trântit jos, nimeni nu vine să ne mai taie!’

Even firs have rejoiced over thee, Cedars of Lebanon --: Since thou hast lain down, The hewer cometh not up against us.

9 L ocuinţa Morţilor de jos e stârnită să te întâmpine la sosire. Ea trezeşte sufletele morţilor ca să te salute, – pe toţi cei ce au fost conducători ai pământului, – îi ridică de pe tronurile lor pe toţi cei ce au fost împăraţi ai neamurilor.

Sheol beneath hath been troubled at thee, To meet thy coming in, It is waking up for thee Rephaim, All chiefs ones of earth, It hath raised up from their thrones All kings of nations.

10 T oţi vor vorbi şi-ţi vor spune: ‘Acum ai ajuns şi tu la fel de slab ca şi noi; ai devenit ca noi!’

All of them answer and say unto thee, Even thou hast become weak like us! Unto us thou hast become like!

11 F ala ta este coborâtă în Locuinţa Morţilor, împreună cu sunetul harfelor tale. Larvele îţi sunt aşternut, iar viermii îţi sunt învelitoare.

Brought down to Sheol hath been thine excellency, The noise of thy psaltery, Under thee spread out hath been the worm, Yea, covering thee is the worm.

12 C um ai căzut din ceruri, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, asupritorul neamurilor!

How hast thou fallen from the heavens, O shining one, son of the dawn! Thou hast been cut down to earth, O weakener of nations.

13 T u ai zis în inima ta: ‘Mă voi înălţa la cer; îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi şedea pe muntele adunării, pe înălţimile din nord!

And thou saidst in thy heart: the heavens I go up, Above stars of God I raise my throne, And I sit in the mount of meeting in the sides of the north.

14 M ă voi înălţa deasupra norilor, şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’

I go up above the heights of a thick cloud, I am like to the Most High.

15 D ar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor, în adâncimile gropii.

Only -- unto Sheol thou art brought down, Unto the sides of the pit.

16 C ei ce te văd te privesc cu luare-aminte şi-şi zic: ‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure, care a zguduit împărăţiile,

Thy beholders look to thee, to thee they attend, Is this the man causing the earth to tremble, Shaking kingdoms?

17 c are a făcut lumea să se asemene cu un pustiu, care i-a răsturnat cetăţile şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’

He hath made the world as a wilderness, And his cities he hath broken down, Of his bound ones he opened not the house.

18 T oţi împăraţii neamurilor, toţi se odihnesc în cinste, fiecare în mormântul său,

All kings of nations -- all of them, Have lain down in honour, each in his house,

19 d ar tu eşti aruncat afară din mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, acoperit cu cei ucişi, cu cei străpunşi de sabie, cu cei coborâţi în adâncimile gropii, eşti ca un hoit călcat în picioare.

And -- thou hast been cast out of thy grave, As an abominable branch, raiment of the slain, Thrust through ones of the sword, Going down unto the sons of the pit, As a carcase trodden down.

20 T u nu te vei alătura lor în mormânt, pentru că ţi-ai distrus ţara şi ţi-ai ucis poporul.» Urmaşii celor ce fac răul nu vor mai fi pomeniţi vreodată!

Thou art not united with them in burial, For thy land thou hast destroyed, Thy people thou hast slain, Not named to the age is the seed of evil doers.

21 P regătiţi măcelul fiilor săi, datorită vinovăţiei părinţilor lor! Să nu se mai ridice vreodată să moştenească ţara şi să acopere faţa pământului cu cetăţi.

Prepare ye for his sons slaughter; Because of the iniquity of their fathers, They rise not, nor have possessed the land, Nor filled the face of the world cities.

22 « Mă voi ridica împotriva lor!», rosteşte Domnul Oştirilor. «Voi şterge numele Babilonului şi pe supravieţuitorii lui, voi şterge sămânţa şi pe urmaşii lui!», rosteşte Domnul.

And I have risen up against them, (The affirmation of Jehovah of Hosts,) And have cut off, in reference to Babylon, Name and remnant, and continuator and successor, The affirmation of Jehovah.

23 « Voi face din el un loc pentru bufniţe şi o mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii!», rosteşte Domnul Oştirilor. Profeţie împotriva Asiriei

And have made it for a possession of a bittern, And ponds of waters, And daubed it with the mire of destruction, The affirmation of Jehovah of Hosts!

24 D omnul Oştirilor a jurat: «Cum am plănuit, aşa va fi! Cum am hotărât, aşa se va întâmpla!

Sworn hath Jehovah of Hosts, saying, `As I thought -- so hath it not been? And as I counselled -- it standeth;

25 Î l voi zdrobi pe asirian în ţara Mea şi pe munţii Mei îl voi călca în picioare. Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu şi povara lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»

To break Asshur in My land, And on My mountains I tread him down, And turned from off them hath his yoke, Yea, his burden from off their shoulder turneth aside.

26 A cesta este planul făcut pentru întreaga lume; aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.

This the counsel that is counselled for all the earth, And this the hand that is stretched out for all the nations.

27 C ăci Domnul Oştirilor a întocmit acest plan; cine l-ar putea strica? Mâna Sa este întinsă; cine o va putea întoarce?“ Profeţie împotriva filistenilor

For Jehovah of Hosts hath purposed, And who doth make void? And His hand that is stretched out, Who doth turn it back?'

28 Î n anul morţii regelui Ahaz a fost rostită această profeţie:

In the year of the death of king Ahaz was this burden:

29 „ Nu vă bucuraţi, voi toţi, filistenilor, pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea! Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui şi un balaur zburător va fi rodul ei.

Rejoice not thou, Philistia, all of thee, That broken hath been the rod of thy smiter, For from the root of a serpent cometh out a viper, And its fruit a flying saraph.

30 Î n timp ce întâiul născut al săracului va găsi păşune, iar cel nevoiaş se va culca în siguranţă, pe rădăcina ta o voi ucide prin foame; da, de foame îţi va muri rămăşiţa!

And delighted have the first-born of the poor, And the needy in confidence lie down, And I have put to death with famine thy root, And thy remnant it slayeth.

31 J eleşte-te, poartă! Plângi, cetate! Înmuiaţi-vă, filistenilor, cu toţii! Căci un nor de fum vine din nord, şi rândurile oştirii sunt strânse.

Howl, O gate; cry, O city, Melted art thou, Philistia, all of thee, For from the north smoke hath come, And there is none alone in his set places.

32 C e li se va răspunde trimişilor acelui neam? « Domnul a întemeiat Sionul, iar cei nevoiaşi din poporul Său vor găsi refugiu în el.»“

And what doth one answer the messengers of a nation? `That Jehovah hath founded Zion, And in it do the poor of His people trust!'