1 I ov a răspuns:

And Job answereth and saith: --

2 „ Da, ştiu că aşa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

Truly I have known that so, And what -- is man righteous with God?

3 D acă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

If he delight to strive with Him -- He doth not answer him one of a thousand.

4 E l are o inimă înţeleaptă şi o putere mare. Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?

Wise in heart and strong in power -- Who hath hardened toward Him and is at peace?

5 E l mută munţii fără ca aceştia să ştie când îi răstoarnă în mânia Sa.

Who is removing mountains, And they have not known, Who hath overturned them in His anger.

6 E l scutură pământul din locul său şi face ca stâlpii să-i tremure.

Who is shaking earth from its place, And its pillars move themselves.

7 E l porunceşte soarelui şi nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.

Who is speaking to the sun, and it riseth not, And the stars He sealeth up.

8 E l singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

Stretching out the heavens by Himself, And treading on the heights of the sea,

9 E l a făcut Ursul şi Orionul, Pleiadele şi constelaţiile sudului.

Making Osh, Kesil, and Kimah, And the inner chambers of the south.

10 E l face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

Doing great things till there is no searching, And wonderful, till there is no numbering.

11 I ată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea, trece şi nu-mi dau seama.

Lo, He goeth over by me, and I see not, And He passeth on, and I attend not to it.

12 D acă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»

Lo, He snatches away, who bringeth it back? Who saith unto Him, `What dost Thou?'

13 D umnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia; chiar şi oştile lui Rahab Îi sunt supuse.

God doth not turn back His anger, Under Him bowed have proud helpers.

14 D eci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?

How much less do I -- I answer Him? Choose out my words with Him?

15 C hiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.

Whom, though I were righteous, I answer not, For my judgment I make supplication.

16 D acă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde, n-aş crede că mi-a ascultat glasul.

Though I had called and He answereth me, I do not believe that He giveth ear my voice.

17 E l mă zdrobeşte printr-o furtună şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.

Because with a tempest He bruiseth me, And hath multiplied my wounds for nought.

18 N u mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.

He permitteth me not to refresh my spirit, But filleth me with bitter things.

19 D acă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?

If of power, lo, the Strong One; And if of judgment -- who doth convene me?

20 C hiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.

If I be righteous, Mine mouth doth declare me wicked, Perfect I am! -- it declareth me perverse.

21 S unt nevinovat, dar nu mai ţin la mine. Îmi dispreţuiesc viaţa.

Perfect I am! -- I know not my soul, I despise my life.

22 Î mi e tot una, de aceea zic: «El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»

It is the same thing, therefore I said, `The perfect and the wicked He is consuming.'

23 Ş i măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.

If a scourge doth put to death suddenly, At the trial of the innocent He laugheth.

24 C ând o ţară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?

Earth hath been given Into the hand of the wicked one. The face of its judges he covereth, If not -- where, who he?

25 Z ilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.

My days have been swifter than a runner, They have fled, they have not seen good,

26 T rec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.

They have passed on with ships of reed, As an eagle darteth on food.

27 D acă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,

Though I say, `I forget my talking, I forsake my corner, and I brighten up!'

28 a tunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.

I have been afraid of all my griefs, I have known that Thou dost not acquit me.

29 D acă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?

I -- I am become wicked; why this? vain I labour.

30 C hiar dacă m-aş spăla cu săpun şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,

If I have washed myself with snow-water, And purified with soap my hands,

31 T u tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi şi hainele de mine.

Then in corruption Thou dost dip me, And my garments have abominated me.

32 C ăci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să putem merge împreună la judecată.

But if a man like myself -- I answer him, We come together into judgment.

33 Ş i nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,

If there were between us an umpire, He doth place his hand on us both.

34 c a astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

He doth turn aside from off me his rod, And His terror doth not make me afraid,

35 A tunci aş vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu aşa mi se întâmplă.

I speak, and do not fear Him, But I am not right with myself.