1 D ar acum ascultă, Iacove, robul Meu, Israele, cel pe care te-am ales!

And now, hear, O Jacob, My servant, And Israel, whom I have fixed on:

2 A şa vorbeşte Domnul – Cel Care te-a făcut, te-a ţesut în pântece şi te va ajuta: nu te teme, robul Meu Iacov, Ieşurun, cel pe care te-am ales!

Thus said Jehovah, thy Maker, and thy Former, From the womb He doth help thee; Fear not, my servant Jacob, And Jeshurun, whom I have fixed on.

3 C ăci Eu voi turna apă peste pământul însetat şi râuri peste pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea peste urmaşii tăi.

For I pour waters on a thirsty one, And floods on a dry land, I pour My Spirit on thy seed, And My blessing on thine offspring.

4 E i vor răsări ca iarba de pe pajişti şi ca sălciile lângă pâraiele de apă.

And they have sprung up as among grass, As willows by streams of water.

5 U nul va zice: ‘Eu sunt al Domnului! ’, un altul se va numi cu numele lui Iacov, iar un altul îşi va scrie pe mână: ‘Al Domnului!’ şi va adopta numele de Israel.» Măreţia Domnului şi absurditatea idolilor

This saith, For Jehovah I, And this calleth by the name of Jacob, And this writeth his hand, `For Jehovah,' and by the name of Israel surnameth himself.

6 A şa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul său, Domnul Oştirilor: «Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.

Thus said Jehovah, king of Israel, And his Redeemer, Jehovah of Hosts: `I the first, and I the last, And besides Me there is no God.

7 C ine este ca Mine? Să proclame, să vestească şi să înfăţişeze înaintea Mea ce s-a petrecut în vechime, de când Mi-am întemeiat poporul? Ce urmează să se mai întâmple? Să ne prezică ce se va întâmpla!

And who as I, doth call and declare it, And arrange it for Me, Since My placing the people of antiquity, And things that are coming, And those that do come, declare they to them?

8 N u vă temeţi, nu vă înspăimântaţi! Oare nu v-am vestit şi prezis aceste lucruri în trecut? Voi sunteţi martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»

Fear not, nor be afraid, Have I not from that time caused thee to hear, and declared? And ye My witnesses, Is there a God besides Me? yea, there is none, A Rock I have not known.

9 T oţi cei ce fac idoli sunt nimic, iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos. Cei ce ar trebui să-i apere nu văd, nu cunosc şi, astfel, vor fi făcuţi de ruşine.

Framers of a graven image all of them emptiness, And their desirable things do not profit, And their own witnesses they, They see not, nor know, that they may be ashamed.

10 C ine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip – ceva de la care să nu aibă nici un folos?

Who hath formed a god, And a molten image poured out -- not profitable?

11 I ată, acesta împreună cu toţi cei din breasla sa vor fi făcuţi de ruşine; artizanii nu sunt altceva decât oameni. Să se adune şi să stea în picioare! Vor fi înspăimântaţi, făcuţi de ruşine.

Lo, all his companions are ashamed, As to artizans -- they of men, All of them gather together, they stand up, They fear, they are ashamed together.

12 F ierarul ia o matriţă cu care lucrează în cărbunii aprinşi; o modelează cu lovituri de ciocan şi o forjează cu puterea mâinii lui. Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile, iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.

He hath wrought iron an axe, And hath wrought with coals, And with hammers doth form it, And doth work it by his powerful arm, Yea, he is hungry, and there is no power, He doth not drink water, and he is wearied.

13 T âmplarul măsoară cu o linie, însemnează măsura cu un stilet, apoi finisează lemnul cu o rindea şi îl măsoară cu compasul; îi dă formă de om, om în toată splendoarea lui, şi apoi îl pune într-o casă.

He hath wrought wood, He hath stretched out a rule, He doth mark it out with a line, He maketh it with carving tools, And with a compass he marketh it out, And maketh it according to the form of a man, According to the beauty of a man, To remain in the house.

14 T aie cedri sau îşi alege un gorun ori un stejar pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.

Cutting down to himself cedars, He taketh also a cypress, and an oak, And he strengtheneth for himself Among the trees of a forest, He hath planted an ash, and the shower doth nourish.

15 A poi acesta slujeşte omului drept lemn de foc. Cu o parte din el se încălzeşte, aprinde un foc şi coace pâine. Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină, modelează un idol înaintea căruia se prosternă.

And it hath been for man to burn, And he taketh of them, and becometh warm, Yea, he kindleth, and hath baked bread, Yea, he maketh a god, and boweth himself, He hath made it a graven image, And he falleth down to it.

16 J umătate din el îl pune pe foc; îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură. De asemenea, se încălzeşte şi zice: «Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»

Half of it he hath burnt in the fire, By half of it he eateth flesh, He roasteth a roasting, and is satisfied, Yea, he is warm, and saith: `Aha, I have become warm, I have enjoyed the light.

17 D in ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol. Se prosternă înaintea lui şi i se închină; i se roagă zicându-i: «Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»

And its remnant for a god he hath made -- For his graven image, He falleth down to it, and worshippeth, And prayeth unto it, and he saith, `Deliver me, for my god thou.'

18 E i nu cunosc, nici nu înţeleg, căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea, iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.

They have not known, nor do they understand, For He hath daubed their eyes from seeing, Their heart from acting wisely.

19 N ici unul nu stă să cugete; nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică: «Jumătate l-am pus pe foc; pe cărbunii lui mi-am copt pâine, mi-am prăjit carne şi am mâncat. Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune? Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»

And none doth turn back unto his heart, Nor hath knowledge nor understanding to say, `Half of it I have burned in the fire, Yea, also, I have baked bread over its coals, I roast flesh and I eat, And its remnant for an abomination I make, To the stock of a tree I fall down.'

20 E l se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit. Nu se poate salva singur, nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»

Feeding on ashes, the heart is deceived, It hath turned him aside, And he delivereth not his soul, nor saith: `Is there not a lie in my right hand?'

21 « Ţine minte aceste lucruri, Iacove, căci tu eşti robul Meu, Israele! Eu te-am modelat; eşti robul Meu. O, Israele, nu te voi uita!

Remember these, O Jacob, and Israel, For My servant thou, I formed thee, a servant to Me thou, O Israel, thou dost not forget Me.

22 Ţ i-am şters nelegiuirile cum s-ar duce un nor, şi păcatele cum dispare ceaţa. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat!»

I have blotted out, as a thick cloud, Thy transgressions, And as a cloud thy sins, Return unto Me, for I have redeemed thee.

23 S trigaţi de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat! Strigaţi, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în cântec, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacov; El Şi-a arătat slava prin Israel. Ierusalimul, locuit din nou

Sing, O heavens, for Jehovah hath wrought, Shout, O lower parts of earth, Break forth, O mountains, with singing, Forest, and every tree in it, For Jehovah hath redeemed Jacob, And in Israel He doth beautify Himself.

24 A şa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a ţesut în pântece: «Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfăşurat cerurile, Cel Care, singur, a întins pământul;

Thus said Jehovah, thy redeemer, And thy framer from the womb: `I Jehovah, doing all things, Stretching out the heavens by Myself, Spreading out the earth -- who with Me?

25 C el Care dovedeşte drept false semnele profeţilor mincinoşi, îi arată drept proşti pe ghicitori, îi face pe înţelepţi să dea înapoi şi le dovedeşte cunoştinţa ca fiind prostie;

Making void the tokens of devisers, And diviners it maketh mad, Turning the wise backward, And their knowledge it maketh foolish.

26 C el Care adevereşte cuvântul robului Său şi împlineşte prevestirea mesagerilor Săi; Cel Care zice despre Ierusalim: ‘Va fi locuit!’ şi despre cetăţile din Iuda: ‘Vor fi rezidite! Eu le voi reclădi din ruine!’;

Confirming the word of His servant, The counsel of His messengers it perfecteth, Who is saying of Jerusalem, She is inhabited, And of cities of Judah, They shall be built, and her wastes I raise up,

27 C el Care spune adâncului mării: ‘Fii uscat! Îţi voi usca izvoarele!’;

Who is saying to the deep, Be dry, and thy rivers I cause to dry up,

28 C el Care spune despre Cirus: ‘El este păstorul Meu; el va împlini tot ce doresc Eu. El va porunci ca Ierusalimul să fie rezidit şi Templului să-i fie pusă temelia.’»

Who is saying of Cyrus, My shepherd, And all my delight He doth perfect, So as to say of Jerusalem, Thou art built, And of the temple, Thou art founded.