1 „ Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;

Remember also thy Creators in days of thy youth, While that the evil days come not, Nor the years have arrived, that thou sayest, `I have no pleasure in them.'

2 p ână nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele şi până nu se întorc norii după ploaie.

While that the sun is not darkened, and the light, And the moon, and the stars, And the thick clouds returned after the rain.

3 Î n zilele acelea încep să tremure paznicii casei şi se îndoaie cei tari, se opresc cei ce macină, care s-au împuţinat, şi se întunecă cei ce se uită pe ferestre,

In the day that keepers of the house tremble, And men of strength have bowed themselves, And grinders have ceased, because they have become few. And those looking out at the windows have become dim,

4 s e închid cele două uşi care dau în stradă şi scade sunetul morii. Atunci te vei scula la ciripitul păsării, dar glasul tuturor cântăreţelor se va auzi înăbuşit;

And doors have been shut in the street. When the noise of the grinding is low, And riseth at the voice of the bird, And all daughters of song are bowed down.

5 t e vei teme de înălţimi şi te vei speria pe drum! Adu-ţi aminte de Creatorul tău, până nu înfloreşte migdalul până nu se târăşte lăcusta şi trece pofta, căci fiecare merge spre casa cea veşnică, iar bocitorii cutreieră pe stradă;

Also of that which is high they are afraid, And of the low places in the way, And the almond-tree is despised, And the grasshopper is become a burden, And want is increased, For man is going unto his home age-during, And the mourners have gone round through the street.

6 p ână nu se rupe funia de argint şi până nu se sparge vasul de aur, până nu se sfărâmă vasul la izvor şi până nu este zdrobită roata la fântână;

While that the silver cord is not removed, And the golden bowl broken, And the pitcher broken by the fountain, And the wheel broken at the well.

7 p ână nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată, şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.

And the dust returneth to the earth as it was, And the spirit returneth to God who gave it.

8 O , deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul. Totul este deşertăciune!“ Epilog

Vanity of vanities, said the preacher, the whole vanity.

9 P e lângă faptul că oratorul a fost un înţelept, el a învăţat şi ştiinţa pe popor, culegând, cercetând şi aranjând numeroase proverbe.

And further, because the preacher was wise, he still taught the people knowledge, and gave ear, and sought out -- he made right many similes.

10 O ratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute şi să scrie drept cuvintele adevărului.

The preacher sought to find out pleasing words, and, written the upright, words of truth.

11 C uvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe, iar colecţiile de proverbe sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur păstor.

Words of the wise as goads, and as fences planted the masters of collections, they have been given by one shepherd.

12 „ Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să faci multe cărţi este o treabă fără sfârşit şi prea mult studiu este obositor pentru trup.

And further, from these, my son, be warned; the making of many books hath no end, and much study a weariness of the flesh.

13 C oncluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta: «Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui, căci aceasta este datoria fiecărui om.

The end of the whole matter let us hear: -- `Fear God, and keep His commands, for this the whole of man.

14 F iindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare, tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.»“

For every work doth God bring into judgment, with every hidden thing, whether good or bad.'