1 „ Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;

Acuérdate de tu Creador en los días de tu juventud, antes que vengan los días malos, y lleguen los años de los cuales digas: No tengo en ellos contentamiento;

2 p ână nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele şi până nu se întorc norii după ploaie.

antes que se oscurezca el sol, y la luz, la luna y las estrellas, y vuelvan las nubes tras la lluvia;

3 Î n zilele acelea încep să tremure paznicii casei şi se îndoaie cei tari, se opresc cei ce macină, care s-au împuţinat, şi se întunecă cei ce se uită pe ferestre,

cuando temblarán los guardas de la casa, y se encorvarán los hombres fuertes, y cesarán las que muelen porque habrán disminuido, y se quedarán a oscuras las que miran por las ventanas;

4 s e închid cele două uşi care dau în stradă şi scade sunetul morii. Atunci te vei scula la ciripitul păsării, dar glasul tuturor cântăreţelor se va auzi înăbuşit;

y las puertas de afuera se cerrarán; se apagará el ruido del molino; cuando se levantará a la voz del ave, y todas las hijas del canto serán abatidas;

5 t e vei teme de înălţimi şi te vei speria pe drum! Adu-ţi aminte de Creatorul tău, până nu înfloreşte migdalul până nu se târăşte lăcusta şi trece pofta, căci fiecare merge spre casa cea veşnică, iar bocitorii cutreieră pe stradă;

cuando las alturas causarán vértigo, y habrá sustos en el camino; mientras florecerá el almendro, y la langosta estará grávida, el deseo se perderá; porque el hombre va a su morada eterna, y los endechadores circularán por las calles;

6 p ână nu se rupe funia de argint şi până nu se sparge vasul de aur, până nu se sfărâmă vasul la izvor şi până nu este zdrobită roata la fântână;

antes que el cordón de plata se quiebre, y se rompa el cuenco de oro, y el cántaro se quiebre junto a la fuente, y la rueda sea rota sobre el pozo;

7 p ână nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată, şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.

y el polvo vuelva a la tierra de donde procede, y el espíritu vuelva a Dios que lo dio.

8 O , deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul. Totul este deşertăciune!“ Epilog

Vanidad de vanidades, dijo el Predicador, todo es vanidad. El deber supremo del hombre

9 P e lângă faptul că oratorul a fost un înţelept, el a învăţat şi ştiinţa pe popor, culegând, cercetând şi aranjând numeroase proverbe.

Y cuanto más sabio fue el Predicador, tanto más enseñó sabiduría al pueblo; e hizo escuchar, e hizo escudriñar, y compuso muchos proverbios.

10 O ratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute şi să scrie drept cuvintele adevărului.

Procuró el Predicador hallar palabras agradables, y escribir rectamente palabras de verdad.

11 C uvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe, iar colecţiile de proverbe sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur păstor.

Las palabras de los sabios son como aguijones; y como clavos hincados son las de los maestros de las congregaciones, dadas por un solo Pastor.

12 „ Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să faci multe cărţi este o treabă fără sfârşit şi prea mult studiu este obositor pentru trup.

Ahora, hijo mío, además de esto, está sobre aviso: Nunca se acaba de hacer muchos libros; y el mucho estudio es fatiga de la carne.

13 C oncluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta: «Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui, căci aceasta este datoria fiecărui om.

La conclusión de todo el discurso oído es ésta: Teme a Dios, y guarda sus mandamientos; porque esto es el todo del hombre.

14 F iindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare, tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.»“

Porque Dios traerá toda obra a juicio, juntamente con toda cosa secreta, sea buena o sea mala.