1 D upă aceea, Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: – Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece ca să ţină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“

Después Moisés y Aarón entraron a la presencia de Faraón y le dijeron: Jehová el Dios de Israel dice así: Deja ir a mi pueblo a celebrarme fiesta en el desierto.

2 D ar Faraon a răspuns: – Cine este Domnul ca eu să-L iau în seamă şi să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul şi nu-l voi lăsa pe Israel să plece.

Y Faraón respondió: ¿Quién es Jehová, para que yo oiga su voz y deje ir a Israel? Yo no conozco a Jehová, ni tampoco dejaré ir a Israel.

3 E i au continuat: – Însuşi Dumnezeul evreilor ni S-a arătat; te rugăm, lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă şi cu sabie.

Y ellos dijeron: El Dios de los hebreos nos ha encontrado; iremos, pues, ahora, camino de tres días por el desierto, y ofreceremos sacrificios a Jehová nuestro Dios, para que no venga sobre nosotros con peste o con espada.

4 D ar monarhul Egiptului le-a zis: – Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la lucru? Întoarceţi-vă la treburile voastre!

Entonces el rey de Egipto les dijo: Moisés y Aarón, ¿por qué hacéis cesar al pueblo de su trabajo? Volved a vuestras tareas.

5 V edeţi, a mai zis Faraon, cât de numeros este acum acest popor în ţară, şi voi vreţi să-l opriţi de la lucru!

Dijo también Faraón: He aquí el pueblo de la tierra es ahora mucho, y vosotros les hacéis cesar de sus tareas.

6 Î n aceeaşi zi, Faraon le-a poruncit vătafilor şi supraveghetorilor poporului:

Y mandó Faraón aquel mismo día a los cuadrilleros del pueblo que lo tenían a su cargo, y a sus capataces, diciendo:

7 „ Să nu mai daţi poporului paie ca înainte, ca să facă cărămizi, ci să se ducă ei înşişi să şi le adune.

De aquí en adelante no daréis paja al pueblo para hacer ladrillo, como hasta ahora; vayan ellos y recojan por sí mismos la paja.

8 T otuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi ca mai înainte şi să nu le micşoraţi norma, pentru că sunt leneşi. De aceea îşi permit să strige: «Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!»

Y les impondréis la misma tarea de ladrillo que hacían antes, y no les disminuiréis nada; porque están ociosos, por eso levantan la voz diciendo: Vamos y ofrezcamos sacrificios a nuestro Dios.

9 S ă li se dea mai mult de lucru, ca să aibă ce să muncească şi să nu mai ia în seamă tot felul de minciuni.“

Agrávese la servidumbre sobre ellos, para que se ocupen en ella, y no atiendan a palabras mentirosas.

10 V ătafii şi supraveghetorii poporului s-au dus şi au anunţat poporul: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;

Y saliendo los cuadrilleros del pueblo y sus capataces, hablaron al pueblo, diciendo: Así ha dicho Faraón: Yo no os doy paja.

11 m ergeţi şi adunaţi-vă paie de oriunde găsiţi, însă să ştiţi că norma voastră nu va fi micşorată.»“

Id vosotros y recoged la paja donde la halléis; pero nada se disminuirá de vuestra tarea.

12 P oporul s-a răspândit prin toată ţara Egiptului ca să adune mirişte în loc de paie.

Entonces el pueblo se esparció por toda la tierra de Egipto para recoger rastrojo en lugar de paja.

13 V ătafii îi grăbeau, zicându-le: „Terminaţi-vă lucrul, norma zilnică, ca şi atunci când vi se dădeau paie.“

Y los cuadrilleros los apremiaban, diciendo: Acabad vuestra obra, la tarea de cada día en su día, como cuando se os daba paja.

14 S upraveghetorii israeliţilor, care fuseseră puşi peste ei de către vătafii lui Faraon, erau bătuţi şi întrebaţi: „De ce n-aţi terminat ieri şi astăzi numărul de cărămizi pe care-l făceaţi înainte?“

Y azotaban a los capataces de los hijos de Israel que los cuadrilleros de Faraón habían puesto sobre ellos, diciendo: ¿Por qué no habéis hecho ni ayer ni hoy la misma cantidad de ladrillos que hacíais antes?

15 A tunci supraveghetorii israeliţilor au venit la Faraon şi i-au zis: – De ce te porţi aşa cu sclavii tăi?

Y los capataces de los hijos de Israel vinieron a Faraón y se quejaron a él, diciendo: ¿Por qué lo haces así con tus siervos?

16 N u li se mai dau paie sclavilor tăi, şi totuşi li se cere aceeaşi normă de cărămizi! Ia aminte cum sunt bătuţi sclavii tăi! Greşeala este a poporului tău!

No se da paja a tus siervos, y con todo nos dicen: Haced el ladrillo como en otro tiempo. Y he aquí tus siervos son castigados, pero el pueblo tuyo es el culpable.

17 F araon le-a răspuns: – Leneşilor! Asta sunteţi, nişte leneşi! De aceea ziceţi: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului. “

Y él respondió: ¡Haraganes! Estáis ociosos, y por esto decís: Vamos a ofrecer sacrificios a Jehová.

18 Î ntoarceţi-vă la lucru, pentru că va trebui să faceţi aceeaşi normă de cărămizi, fără să mai primiţi paie.

Id, pues, ahora, y trabajad. No se os dará paja, y habéis de entregar la misma cantidad de ladrillos.

19 S upraveghetorii israeliţilor şi-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus că nu li se va micşora numărul zilnic de cărămizi.

Entonces los capataces de los hijos de Israel se vieron angustiados, al decírseles: No se disminuirá en nada la cantidad de ladrillos, de la tarea de cada día.

20 C ând au ieşit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise şi cu Aaron care îi aşteptau.

Y encontrando a Moisés y a Aarón, que estaban a la vista de ellos cuando salían de la presencia de Faraón,

21 E i le-au zis: „ Domnul să se uite la voi şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi înaintea lui Faraon şi a vătafilor săi şi le-aţi pus sabia în mână ca să ne ucidă.“

les dijeron: Mire Jehová sobre vosotros, y juzgue; pues nos habéis hecho abominables delante de Faraón y de sus siervos, poniéndoles la espada en la mano para que nos maten. Promesas de Dios al pueblo afligido

22 A tunci Moise s-a întors către Domnul şi L-a întrebat: – Stăpâne, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis?

Entonces Moisés se volvió a Jehová, y dijo: Señor, ¿por qué afliges a este pueblo? ¿Para qué me enviaste?

23 D e când am venit şi i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-Ţi eliberezi poporul.

Porque desde que yo vine a Faraón para hablarle en tu nombre, ha afligido a este pueblo; y tú no has librado a tu pueblo.