1 Î n vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor,

En aquel tiempo, dice Jehová, sacarán los huesos de los reyes de Judá, y los huesos de sus príncipes, y los huesos de los sacerdotes, y los huesos de los profetas, y los huesos de los moradores de Jerusalén, fuera de sus sepulcros;

2 v or fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.

y los esparcirán al sol y a la luna y a todo el ejército del cielo, a quienes amaron y a quienes sirvieron, en pos de quienes anduvieron, a quienes preguntaron, y ante quienes se postraron. No serán recogidos ni enterrados; serán como estiércol sobre la faz de la tierra.

3 Î n toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“ Păcat şi pedeapsă

Y escogerá la muerte antes que la vida todo el resto que quede de esta mala generación, en todos los lugares adonde haya arrojado yo a los que queden, dice Jehová de los ejércitos.

4 „ Spune-le că aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai ridică? Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?

Les dirás asimismo: Así ha dicho Jehová: El que cae, ¿no se levanta? El que se desvía, ¿no vuelve al camino?

5 D e ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum, iar Ierusalimul stăruie în apostazie? Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie şi refuză să se întoarcă?

¿Por qué continúa este pueblo de Jerusalén apostatando con apostasía perpetua? Se han aferrado al engaño, y rehúsan volverse.

6 A m ascultat cu atenţie, dar ei nu rostesc ceea ce este drept. Nici unuia nu-i pare rău de răul lui şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’. Toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă în luptă.

Escuché y oí; no hablan rectamente, no hay hombre que se arrepienta de su mal, diciendo: ¿Qué he hecho? Cada cual se apartó en su propia carrera, como caballo que irrumpe con ímpetu en la batalla.

7 P ână şi barza îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri; turturica, lăstunul şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină. Dar poporul Meu nu cunoaşte porunca Domnului.

Aun la cigüeña en el cielo conoce sus tiempos, y la tórtola y la grulla y la golondrina observan los tiempos de sus migraciones; pero mi pueblo no conoce la ordenanza de Jehová.

8 C um puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi, căci avem Legea Domnului!’, când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat-o într-o minciună?

¿Cómo decís: Nosotros somos sabios, y la ley de Jehová está con nosotros? Cuando lo cierto es que la ha cambiado en mentira la pluma mentirosa de los escribas.

9 Î nţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt îngroziţi şi capturaţi. De vreme ce au respins Cuvântul Domnului, ce fel de înţelepciune au ei?

Los sabios se avergonzaron, se espantaron y fueron consternados; he aquí que han rechazado la palabra de Jehová; ¿y qué sabiduría tienen?

10 D e aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi şi terenurile lor altor proprietari. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la profet până la preot, toţi înşală.

Por tanto, daré a otros sus mujeres, y sus campos a nuevos poseedores; porque desde el más pequeño hasta el más grande cada uno sigue la avaricia; desde el profeta hasta el sacerdote todos practican el fraude.

11 E i leagă în mod uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când nu este pace.

Y curaron la herida de la hija de mi pueblo a la ligera, diciendo: Paz, paz; cuando no hay paz.

12 L e este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc? Nu, nu le este ruşine deloc; nici măcar nu ştiu să roşească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.

¿Se han avergonzado de haber hecho abominación? Ciertamente no se han avergonzado en lo más mínimo, ni aun saben lo que es sonrojarse; caerán, por tanto, entre los que caigan; cuando los castigue caerán, dice Jehová.

13 V oi face să le înceteze recolta, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nu vor mai fi smochine în smochin, iar frunzele se vor veşteji. Ceea ce le-am dat va fi luat de la ei. »“

Los consumiré del todo, dice Jehová. No quedan uvas en la vid, ni higos en la higuera, y se cae la hoja; y lo que les he dado pasará de ellos.

14 „ De ce mai staţi în aşteptare? Adunaţi-vă! Să intrăm în cetăţile fortificate şi să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte şi ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui.

¿Por qué nos estamos sentados? Reuníos, y entremos en las ciudades fortificadas, y perezcamos allí; porque Jehová nuestro Dios nos ha destinado a perecer, y nos ha dado a beber aguas de hiel, porque pecamos contra Jehová.

15 A şteptam pacea, dar n-a venit nimic bun; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare.

Esperábamos paz, y no hubo bien alguno; día de curación, y he aquí terror.

16 G âfâitul cailor duşmanilor se aude din Dan; la nechezatul armăsarilor lor se cutremură toată ţara; au venit să devoreze ţara şi tot ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“

Desde Dan se oyó el bufido de sus caballos; al sonido de los relinchos de sus corceles tembló toda la tierra; pues vinieron y devoraron la tierra y su abundancia, la ciudad y los moradores de ella.

17 „ Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi, nişte vipere care nu pot fi vrăjite şi care vă vor muşca, zice Domnul.“

Porque he aquí que yo envío sobre vosotros serpientes y áspides contra los cuales no hay encantamiento, y os morderán, dice Jehová. Lamentación sobre Judá y Jerusalén

18 „ Durerea mea nu are leac! Inima îmi este sleită în mine!

Aunque quisiera consolarme de mi pesar, mi corazón desfallece dentro de mí.

19 I ată, strigătul fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară îndepărtată: «Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este Împăratul lui acolo?»“ „De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite, prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“

He aquí la voz del clamor de la hija de mi pueblo, que viene de tierra lejana: ¿No está Jehová en Sión? ¿No está en ella su Rey? ¿Por qué me hicieron airar con sus imágenes de talla, con vanidades ajenas?

20 „ Secerişul a trecut, vara s-a terminat, iar noi tot nu suntem izbăviţi.

Pasó la siega, terminó el verano, y nosotros no hemos sido salvos.

21 S unt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde.

Soy presa de angustia por el quebrantamiento de la hija de mi pueblo; estoy negro, el espanto me ha sobrecogido.

22 N u este nici un balsam vindecător în Ghilad? Nu este nici un doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?

¿No hay bálsamo en Galaad? ¿No hay allí médico? ¿Por qué, pues, no hubo medicina para la hija de mi pueblo?