1 Î n vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor,

يَقُولُ اللهُ: «فِي ذَلِكَ اليَومِ، سَيُخرِجُونَ عِظامَ مُلُوكِ يَهُوذا وَعِظامَ رُؤَسائِهِ وَعِظامَ كَهَنَتِهِ وَعِظامَ أنبِيائِهِ وَعِظامَ سُكّانِ مَدينَةِ القُدْسِ مِنْ قُبُورِهِمْ.

2 v or fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.

سَيَنشُرُونَها تَحْتَ الشَّمسِ وَالقَمَرِ وَنُجُومِ السَّماءِ. فَهَذِهِ هِيَ الأجْرامُ السَّماوِيَّةُ الَّتِي يُحِبُّونَها وَيَعبُدُونَها وَيَطلُبُونَها وَيَسجُدُونَ لَها. وَلَنْ تُجمَعَ العِظامُ وَلَنْ تُدفَنَ، لَكِنَّها سَتَكُونُ كَالرَّوثِ عَلَى الأرْضِ.

3 Î n toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“ Păcat şi pedeapsă

«سَأجعَلُ مَنْ بَقِيَ مِنهُمْ يُفَضِّلُ المَوتَ عَلَى الحَياةِ. هَؤُلاءِ الَّذِينَ سَيَبقُونَ مِنْ هَذِهِ القَبِيلَةِ الشِّرِّيرَةِ سَيَعِيشُونَ فِي الأماكِنِ الَّتِي سَأطرُدُهُمْ إلَيها،» يَقُولُ اللهُ القَدِيرُ. الخَطِيَّةُ وَالعِقاب

4 „ Spune-le că aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai ridică? Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?

«وَأنتَ يا إرْمِيا قُلْ لَهُمْ: «هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ: عِندَما يَسقُطُ أُناسٌ، أفَلا يَقُومُونَ ثانِيَةً؟ وَإنِ انحَرَفَ شَخصٌ ما عَنْ طَرِيقِهِ، أفَلا يَعُودُ إلَيهِ؟

5 D e ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum, iar Ierusalimul stăruie în apostazie? Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie şi refuză să se întoarcă?

فَلِماذا يَستَمِرُّ هَذا الشَّعبُ فِي الابتِعادِ عَنِّي؟ وَلِماذا تَواصِلُ القُدسُ ارتِدادها عَنِّي؟ إنَّهُمْ يَتَمَسَّكُونَ بِالخِداعِ، وَيَرفُضُونَ التَّوبَةَ.

6 A m ascultat cu atenţie, dar ei nu rostesc ceea ce este drept. Nici unuia nu-i pare rău de răul lui şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’. Toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă în luptă.

أصغَيتُ وَانتَظَرتُ، لَكِنْ لَمْ يَتَكَلَّمْ إلَيَّ أحَدٌ. لا يُوجَدُ مِنهُمْ مَنْ يَتُوبُ عَنْ شَرِّهِ وَيَقُولُ: ‹ماذا عَمِلتُ؟› إنَّهُمْ مُستَمِرُّونَ بِالسَّيرِ فِي طَرِيقِهِمْ، مِثلَ حِصانٍ يَتُوقُ إلَى مَعرَكَةٍ.

7 P ână şi barza îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri; turturica, lăstunul şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină. Dar poporul Meu nu cunoaşte porunca Domnului.

اللَّقلَقُ فِي السَّماءِ يَعرِفُ وَقتَهُ المُعَيَّنَ، وَاليَمامَةُ وَالسُّنُونَةُ تَحفَظانِ وَقْتَ مَجِيئِهِما، أمّا شَعبِي فَلا يَعرِفُ ما يُرِيدُهُ اللهُ.

8 C um puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi, căci avem Legea Domnului!’, când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat-o într-o minciună?

«كَيفَ تَقُولُونَ: ‹نَحنُ حُكَماءُ، وَلَدَينا شَرِيعَةُ اللهِ.› كَذَبَ الكَتَبَةُ بِأقلامِهِمْ.

9 Î nţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt îngroziţi şi capturaţi. De vreme ce au respins Cuvântul Domnului, ce fel de înţelepciune au ei?

الحُكَماءُ ذُلُّوا وَارتَعَبُوا وَأُسِرُوا. رَفَضُوا تَعلِيمَ اللهِ ، فَكَيفَ إذاً يَدَّعُونَ بِأنَّهُمْ حُكَماءُ؟

10 D e aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi şi terenurile lor altor proprietari. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la profet până la preot, toţi înşală.

لِذَلِكَ سَأُعطِي نِساءَهُمْ لِرِجالٍ آخَرِينَ، وَسَأُعطِي حُقُولَهُمْ لِمالِكِينَ آخَرِينَ. لأنَّهُمْ مِنْ أفقَرِهِمْ إلَى أغناهُمْ، مالُوا إلَى الكَسبِ غَيرِ الشَّرِيفِ. مِنَ الأنبِياءِ إلَى الكَهَنَةِ، كُلُّهُمْ مُخادِعُونَ.

11 E i leagă în mod uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când nu este pace.

يُعالِجُونَ كَسرَ شَعبِي بِاستِخفافٍ، يَقُولُونَ: ‹سَلامٌ لَكُمْ، سَلامٌ لَكُمْ،› وَما مِنْ سَلامٍ.

12 L e este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc? Nu, nu le este ruşine deloc; nici măcar nu ştiu să roşească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.

فَهَلْ خَجِلُوا بِسَبِبِ أعمالِهِمُ النَّجِسَةِ؟ لَمْ يَخْجلُوا وَلَمْ يَعْرِفُوا الحياءَ. لِذَلِكَ سَيَسقُطُونَ مَعَ السّاقِطِينَ. فِي وَقتِ عِقابِي لَهُمْ سَيَتَعَثَّرُونَ،» يَقُولُ اللهُ.

13 V oi face să le înceteze recolta, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nu vor mai fi smochine în smochin, iar frunzele se vor veşteji. Ceea ce le-am dat va fi luat de la ei. »“

يَقُولُ اللهُ: «أنا سَأجمَعُ حَصادَهُمْ، فَلا يَعُودُ هُناكَ عِنَبٌ عَلَى الكَرمَةِ، وَلا تِينٌ عَلَى التِّينَةِ. سَتَذبُلُ الأوراقُ. وَما أعطَيتُهُمْ إيّاهُ سَيَزُولُ عَنهُمْ.

14 „ De ce mai staţi în aşteptare? Adunaţi-vă! Să intrăm în cetăţile fortificate şi să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte şi ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui.

«فَيَقُولُونَ: ‹لِماذا نَحنُ جالِسُونَ هُنا؟ لِنَجتَمِعْ وَنَذهَبْ إلَى المُدُنِ المُحَصَّنَةِ، وَلْنَهلِكْ هُناكَ، لأنَّ إلَهَنا أصمَتَنا. جَعَلَنا نَشرَبُ ماءً مُرّاً، لأنَّنا أخطَأْنا نَحوَ اللهِ.

15 A şteptam pacea, dar n-a venit nimic bun; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare.

نَنتَظِرُ السَّلامَ، لَكِنْ لا يُوجَدُ خَيرٌ. نَشتاقُ إلَى الشِّفاءِ، فَإذا بِالرُّعبِ هُناكَ.

16 G âfâitul cailor duşmanilor se aude din Dan; la nechezatul armăsarilor lor se cutremură toată ţara; au venit să devoreze ţara şi tot ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“

مِنْ أرْضِ دانَ سَمِعْنا صَهِيلُ خُيُولِ العَدَوِّ. تَهتَزُّ أرْضُنا كُلُّها مِنْ ضَرَباتِ حَوافِرِها القَوِيَّةِ. أتَوْا وَأكَلُوا الأرْضَ وَكُلَّ ما فِيها، التَهَمُوا المَدِينَةَ وَالسّاكِنِينَ فِيها.›»

17 „ Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi, nişte vipere care nu pot fi vrăjite şi care vă vor muşca, zice Domnul.“

يَقُولُ اللهُ: «لأنِّي سَأُرسِلُ حَيّاتٍ بَينَهُمْ، وَأفاعِيَ لا تَطرُدُها تَعاوِيذُ السِّحْرِ. وَسَتَلدَغُهُمْ!» حُزنُ إرْمِيا عَلَى ما حَدَثَ لِشَعبِه

18 „ Durerea mea nu are leac! Inima îmi este sleită în mine!

الحُزنُ يَغمُرُنِي، قَلبِي مَرِيضٌ.

19 I ată, strigătul fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară îndepărtată: «Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este Împăratul lui acolo?»“ „De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite, prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“

أسمَعُ صَوتَ شَعبِيَ العَزِيزَ يَستَغِيثُ باكِياً مِنْ أرْضٍ بَعِيدَةٍ: «هَلِ اللهُ فِي صِهْيَوْنَ؟ هَلْ مَلِكُها فِيها؟» فَقالَ اللهُ: «لِماذا أغاظُونِي بِأصنامِهِمْ وَبِآلِهَةٍ غَرِيبَةٍ؟»

20 „ Secerişul a trecut, vara s-a terminat, iar noi tot nu suntem izbăviţi.

وَالشَّعْبُ يَقُولُ: «زَمَنُ الحَصادِ انتَهَى، وَالصَّيفُ انقَضَى، وَلَكِنَّنا لَمْ نُنقَذْ.»

21 S unt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde.

انسَحَقْتُ حُزناً بِسَبَبِ انسِحاقِ شَعبِيَ العَزِيزِ. أنا حَزِينٌ، وَقَدْ تَمَلَّكَنِي اليَأسُ.

22 N u este nici un balsam vindecător în Ghilad? Nu este nici un doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?

ألا يُوجَدُ بَلَسانٌ فِي جِلعادَ؟ ألا يُوجَدُ فِيها طَبِيبٌ؟ فَلِماذا لَمْ يُشْفَ شَعبِيَ العَزِيزُ؟