1 „ M-am hotărât să înţeleg aceste lucruri şi am priceput că cei drepţi, cei înţelepţi şi lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu ştie dacă îl aşteaptă dragoste sau ură. Totul este în viitor înaintea lui.

تَأمَّلْتُ هَذا كُلَّهُ وَتَفَحَّصْتُهُ. رَأيتُ أنَّ حياةَ الصّالِحِينَ وَالحُكَماءِ وَأعْمالَهُمْ فِي يَدِ اللهِ. لا يَعلَمُ النّاسُ إنْ كانُوا سَيُحَبُّونَ أمْ سَيُبغَضُونَ. كُلُّ ما سَيَحدُثُ مَعَهُمْ فارِغٌ.

2 P e toţi îi aşteaptă o singură soartă: pe cel drept ca şi pe cel nedrept, pe cel bun ca şi pe cel rău, pe cel curat ca şi pe cel necurat, pe cel ce aduce jertfe ca şi pe cel ce nu aduce jertfe, pe cel bun ca şi pe cel păcătos, pe cel ce face juruinţe ca şi pe cel ce se teme să le facă.

وَمَصيرٌ واحِدٌ لِلجَميعِ! لِلأخيارِ وَلِلأشْرارِ، لِلأنقِياءِ وَغَيرِ الأنقِياءِ. لِمَنْ يُقَدِّمُونَ الذَّبائِحَ وَمَن لا يُقَدِّمُونَ. الصّالِحُونَ كَالخُطاةِ! وَالنّاذِرُ نُذُوراً كَمَنْ يَتَجَنَّبُونَ النُّذُورَ.

3 A cesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi,

أسوَأُ ما فِي هَذِهِ الدُّنيا أنَّ مَصِيراً واحِداً يَنتَظِرُ الجَمِيعَ. وَمَعْ هَذا يُفَكِّرُونَ عَلَى الدَّوامِ أفكارَ الشَّرِّ وَالحَماقَةِ. وَهَذِهِ الأفكارُ عاقِبَتُها المَوتُ.

4 c ăci pentru cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.

لَكِنْ، لا أحَدَ يُسْتَثنَى مِنَ المَوتِ؟ لَكِنْ لا يُوجَدُ لِأيِّ حَيٍّ رَجاءٌ. وَصَدَقَ مَنْ قالَ: كَلْبٌ حَيٌّ، خَيرٌ مِنْ أسَدٍ مَيِّتٍ.

5 C ei vii ştiu măcar că vor muri, pe când cei morţi nu mai ştiu nimic; nu mai au parte de nici o plată; până şi pomenirea le este dată uitării,

يَعرِفُ النّاسُ الأحياءُ الآنَ أنَّهُمْ سَيَمُوتُونَ. أمّا المَوتَى فَلا يَعْرِفُوُنَ شَيْئاً. وَلَنْ يَنالُوا بَعْدُ ما يَنالُهُ البَشَرُ مِنْ مُكافَآتٍ، ثُمَّ يَنساهُمُ النّاسُ.

6 l a fel cum şi dragostea lor, ura lor şi gelozia lor au pierit demult! Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic din tot ceea ce se face sub soare.

لَنْ يَعُودُوا قادِرِينَ عَلَى الحُبِّ وَالبُغضِ وَالغَيرَةِ. وَلَنْ يَشتَرِكُوا مَرَّةً أُخْرَى فِي خِبْراتِ هَذِهِ الدُّنيا. تَمَتَّعْ بِالحَياة

7 M ănâncă-ţi cu bucurie pâinea şi bea-ţi cu inimă veselă vinul, căci demult ţi-a acceptat Dumnezeu lucrările.

فَاذهَبْ وَكُلْ طَعامَكَ وَتَمَتَّعْ بِهِ، وَاشْرَبْ نَبيذَكَ وَافرَحْ، فَهَذِهِ مَقبُولَةٌ عِنْدَ اللهِ.

8 H ainele să-ţi fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

البِسْ مَلابِسَ جَمِيلَةً نَظِيفَةً، وَاظهَرْ بِمَظهَرٍ حَسَنٍ.

9 P etrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare.

تَمَتَّعْ بِحَياتِكَ مَعَ زَوجَتِكَ، حَبِيبَةِ عُمْرِكَ. تَمَتَّعْ بِكُلِّ يَومٍ مِنْ أيّامِ حَياتِكَ الزّائِلَةِ الَّتِي أعطاكَ إيّاها اللهُ. فَهَذا كُلُّ ما سَتَنالُهُ فِي هَذِهِ الدُّنيا. فَتَمَتَّعْ بِما تَعمَلُهُ فِي هَذِهِ الدُّنيا.

10 T ot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor, acolo unde vei merge şi tu de altfel.

إنْ عَمِلْتَ شَيئاً، فَأتْقِنْهُ قَدْرَ اسْتِطاعَتِكَ. فَفِي الهاوِيَةِ حَيثُ سَنَذْهَبُ كُلُّنا، لَنْ تَخْتَبِرَ العَمَلَ وَالتَّفكِيرَ وَالمَعرِفَةَ وَالحِكْمَةِ. لا عَدلَ فِي هَذِهِ الدُّنيا

11 A poi m-am întors şi am văzut că, sub soare, nu cei sprinteni câştigă alergarea şi nu cei puternici câştigă războiul; nu cei înţelepţi au parte de pâine, nu cei iscusiţi îşi însuşesc bogăţii şi nu cei cunoscători au parte de bunăvoinţă, ci toate ţin de vreme şi de împrejurări.

وَرَأيتُ أيضاً فِي هَذِهِ الدُّنيا أنَّ الأسْرَعَ لا يَكسِبُ السِّباقَ دائِماً، وَأنَّ الأقوَى لا يَربَحُ المَعارِكَ دائِماً. رَأيْتُ حَكِيماً بِلا طَعامٍ، وَذَكِيّاً بِلا مالٍ، وَماهِراً بِلا تَقدِيرٍ. فَتَقَلُّباتُ الزَّمَنِ وَأحداثُهُ تُصِيبُهُمْ جَمِيعاً!

12 O mul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul morţii: la fel cum sunt prinşi peştii în nada înşelătoare şi precum sunt prinse păsările în laţ, tot aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor, atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neaşteptate. Înţelepciunea mai de preţ decât nebunia

لا يَعرِفُ المَرءُ مَوْعِدَ المُصِيبَةِ التّالِيَةِ. فَهُوَ أشبَهُ بِسَمَكَةٍ تُصطادُ فِي شَبَكَةٍ فَجأةً. وَهُوَ أشبَهُ بِالعَصافِيرِ الَّتِي تَقَعُ فِي مَصائِدَ فَجأةً. هَكَذا الإنسانُ الَّذِي يَقَعُ فِي فَخِّ المَصائِبِ. قُوَّةُ الحِكْمَة

13 I ată ce lucru înţelept am văzut sub soare şi mi s-a părut de mare preţ.

رَأيتُ أيضاً رَجُلاً يَفعَلُ شَيئاً حَكِيماً فِي هَذِهِ الدُّنيا. وَقَدَّرْتُ ما فَعَلَهُ كَثِيراً.

14 E xista o cetate mică, cu puţini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o şi a ridicat împotriva ei mari întărituri.

كانَتْ هُناكَ مَدِينَةٌ صَغِيرَةٌ قَلِيلَةُ السُّكّانِ، فَجاءَ مَلِكٌ عَظِيمٌ وَحاصَرَها.

15 Î n ea s-a aflat însă un înţelept sărac, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a mai adus aminte apoi de săracul acela.

وَكانَ فِي تِلْكَ المَدِينَةِ رَجُلٌ حَكِيمٌ فَقِيرٌ، فَحَرَّرَ المَدِينَةَ بِحِكْمَتَهِ. لَكِنْ نَسِيَ النّاسُ ذَلِكَ الرَّجُلَ.

16 P rin urmare, mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât tăria, dar înţelepciunea săracului este dispreţuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.

لِذَلِكَ أقُولُ إنَّ الحِكْمَةَ أفضَلُ مِنَ القُوَّةِ. لَكِنَّ النّاسَ يَحتَقِرُونَ حِكمَةَ الفَقِيرِ، وَلا يُصغُونَ إلَى كَلامِهِ.

17 M ai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor, decât strigătele celui ce conduce printre nebuni!

كَلِماتٌ قَلِيلَةٌ يَقُولُهُا حَكِيمٌ بِهُدُوءٍ، أفضَلُ مِنْ كَلِماتٍ صارِخَةٍ يُطلِقُها حاكِمٌ أحْمَقُ.

18 M ai bună este înţelepciunea decât armele, dar un singur păcătos distruge mult bine!»“

الحِكْمَةُ أقوَى مِنَ الأسلِحَةِ، لَكِنَّ خاطِئاً واحِداً يَقدِرُ أنْ يُخَرِّبَ خَيراً كَثِيراً.