1 D e ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

«لِماذا لا يَخفَى شَيءٌ مِنَ الأزمِنَةِ عَلَى القَدِيرِ؟ بَينَما الَّذِينَ يَعرِفُونَهُ لا يَرَوْنَ ماذا سَيَحدُثُ؟

2 O amenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

«يُغَيِّرُ النّاسُ حُدُودَ أراضِي الآخَرِينَ، يَسرِقُونَ المَواشِيَ وَيُطلِقُونَها فِي مَراعِيهِمْ.

3 I au măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

يَسُوقُونَ حِمارَ اليَتِيمِ، وَيُصادِرُونَ ثَوْرَ الأرمَلَةِ رَهْناً.

4 Î mbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

يُبعِدُونَ المُحتاجِينَ عَنِ الطَّرِيقِ، فَيَختَبِئُ مِنهُمْ كُلُّ فُقَراءِ الأرْضِ.

5 A semenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

«كَالحَيواناتِ البَرِّيَّةِ يَخْرُجُونَ إلَى عَمَلِهِمْ فِي البَرِّيَّةِ، يُبَكِّرُونَ فِي سَعيِهِمْ إلَى الخُبزِ مِنْ أجلِ صِغارِهِمْ فِي الأرْضِ المُقفِرَةِ.

6 E i îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

يَحصُدُ الفُقَراءُ عَلَفَ الشِّرِّيرِ فِي الحَقلِ، وَيَجمَعُونَ البَواقِي مِنْ كَرمِهِ.

7 Î şi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

يَبِيتُونَ عُراةً مِنْ غَيرِ كِساءٍ، وَلَيسَ لَهُمْ ما يَحْميهُمْ مِنَ البَرْدِ.

8 S unt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

تُبُلِّلهُمْ أمطارُ الجِبالِ. فَيَلتَصِقُونَ بِصَخْرَةٍ يَحْتَمُونَ بِها.

9 O rfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

يَخْطَفُ الأشْرارُ اليَتِيمَ عَنْ ثَديِ أُمِّهِ، وَيَأخُذُونَ ثِيابَ المَساكِينِ رَهناً.

10 N eavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

فَيَمشِي المَساكِينُ عُراةً دُونَ كِساءٍ، وَيَحمِلُ الجِياعُ حَفنَةَ حُبُوبٍ.

11 Z drobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

يَعصِرُونَ الزَّيتَ بَينَ أتلامِ الأشرارِ. وَيَدُوسُونَ مَعاصِرَ الخَمرِ وَهُمْ عِطاشٌ.

12 D in cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

فِي المَدِينَةِ يَئِنُّ النّاسُ، وَحَناجِرُ المَجرُوحِينَ تَستَغِيثُ صارِخَةً، لَكِنَّ اللهَ لا يَنتَبِهُ إلَى صَلاتِهِمْ.

13 S unt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

«هَؤلاءِ مُتَمَرِّدُونَ عَلَى النُّورِ وَلا يَعتَرِفُونَ بِطُرُقِهِ، وَلا يَسكُنُونَ فِي مَسالِكِهِ.

14 U cigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

يَقُومُ القاتِلُ فَجراً، وَيَقتُلُ الضَّعِيفَ وَالمِسكِينَ، وَفِي اللَّيلِ يُصبِحُ لِصّاً.

15 O chii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

عَينُ الزّانِي تَتَرَقَّبُ حُلُولَ المَساءِ وَتَقُولُ: ‹لَنْ تَرانِي عَينٌ!› وَعَلَى وَجهِهِ يَضَعُ قِناعاً.

16 N oaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

يَسْطُونَ عَلَى البُيُوتِ لَيلاً، وَفِي النَّهارِ يُغلِقُونَ عَلَى أنفُسِهِمْ، لأنَّهُمْ غَيرُ مُتَصالِحِينَ مَعَ النُّورِ.

17 P entru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

لأنَّ الظُلمَةَ العَمِيقَةَ عِنْدَهُمْ كَالصُّبْحِ، غَيرَ أنَّهُمْ يَعْرِفُونَ أهْوالَ الظُّلمَةِ العَمِيقَةِ.

18 E i sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

«تَقُولُ: ‹إنَّ الشِّرِّيرَ كَالقَشَّةِ تَجْرُفُها المياهُ، وَمُمتَلَكاتِهِ مَلعُونَةٌ عَلَى الأرْضِ، فَلا يَعْمَلُ أحَدٌ فِي كُرُومِهِ.

19 A şa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

فَكَما يَسرِقُ الجَفافُ وَالحَرُّ مِياهَ الثُّلُوجِ الذّائِبَةِ، كَذَلِكَ تَسرِقُ الهاوِيَةُ الخُطاةَ.

20 P ântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

يَنساهُ البَطنُ الَّذِي وَلَدَهُ، وَيَستَحلِيهِ الدُّودُ. لا يَعُودُ يُذكَرُ، وَيَنكَسِرُ الشَّرُّ كَالعَصا.

21 E i pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

الشِّرِّيرُ يَأكُلُ المَرأةَ العاقِرَ، وَلا يُحسِنُ إلَى الأرمَلَةِ.

22 T otuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

يُزِيلُ بِقُوَّتِهِ الأشْرافَ الأشِدّاءَ. وَرُبَّما يَتَقَدَّمُ، لَكِنَّهُ لا يَثِقُ بِالحَياةِ.

23 E l le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

رُبَّما يَشعُرُ بِالأمانِ وَالثَّباتِ، وَيُرِيدُ أنْ يَتبَعَ طُرُقَهُمْ نَحْوَ القُوَّةِ،

24 S unt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

لَكِنَّهُ مِثلُهُمْ، يَرْتَفِعُ قَلِيلاً، ثُمَّ يَمضِي. يُقْطَعُ كَرُؤُوسِ السَّنابِلِ كَغَيرِهِ مِنَ النّاسِ.›

25 D acă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“

«فَإنْ لَمْ تَكُنِ الأُمُورُ هَكَذا، فَمَنْ يُبَرْهِنُ كَذِبِي، وَيُبَيِّنُ أنَّ كَلامِي باطِلٌ.»