1 D oamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

أنتَ فَحَصتَنِي، يا اللهُ ، وَتَعرِفُنِي بِشَكلٍ كامِلٍ.

2 T u ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile.

تَعرِفُ مَتَى أجلِسُ وَمَتَى أقُومُ. تَفهَمُ أفكارِيَ مِنْ بَعِيدٍ.

3 T u îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape.

الطَّرِيقُ الَّتِي أسلُكُها وَاضِحَةٌ لَدَيكَ، وَمَكانُ اضطِجاعِي لا يَخفَى عَنكَ. تَعرِفُ كُلَّ ما أفعَلُ.

4 N ici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.

قَبلَ أنْ أنطِقَ بِكَلِمَةٍ أنتَ تَعرِفُها يا اللهُ تَمامَ المَعرِفَةِ.

5 T u mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.

أنتَ مِنْ حَولِي مِنْ كُلِّ جِهَةٍ، وَتَحرُسُ ظَهرِي، واضِعاً يَدَكَ بِرِفقٍ عَلَى كَتِفِي.

6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

عَجِيبَةٌ مَعرِفَتُكَ، هِيَ فَوقِي، تَسْمُو عَلَى فَهْمِي.

7 U nde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale?

أينَ يُمكِنُنِي أنْ أذهَبَ لأهرُبَ مِنْ رُوحِكَ؟ أينَ يُمكِنُنِي أنْ أذهَبَ لأخرُجَ مِنْ حَضرَتِكَ؟

8 D acă mă sui în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!

حَتَّى لَو صَعِدْتُ إلَى السَّماواتِ، فَأنتَ هُناكَ. وَلَوِ اضطَجَعْتُ فِي الهاوِيِةِ، فَأنتَ هُناكَ!

9 P urtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării,

لَو نَبَتَ لِيَ جَناحانِ وَطِرتُ إلَى الشَّمسِ المُشرِقَةِ، أوْ طِرتُ غَرباً إلَى أقصَى البَحرِ،

10 d ar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă.

حَتَّى هُناكَ، أجِدُ أنَّ يَدَكَ تُمسِكُنِي وَتَقُودُنِي.

11 D acă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,

رُبَّما قُلْتُ لِنَفسِي: «الظَّلمَةُ سَتُخْفِينِي عَنكَ! وَمِنَ اللَّيلِ سَتَأخُذُ لِي سِتراً.»

12 n ici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.

لَكِنَّ الظُّلمَةَ لَيسَتْ مُظلِمَةً لَدَيكَ. مَهما أظلَمَ اللَّيلُ، فَهُوَ وَاضِحٌ كَالنَّهارِ لَكَ. الضَّوْءُ وَالظُّلمَةُ سِيّانَ عِندَكَ.

13 T u mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.

أعضائِي كُلُّها أنتَ شَكَّلتَها، وَكَسَوتَها جِلداً وَأنا بَعدُ فِي بَطنِ أُمِّي.

14 T e laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.

لِهَذا أحمَدُكَ لأنِّي خُلِقتُ عَلَى نَحوٍ عَجِيبٍ، عَمَلاً مُدهِشاً أنتَ تَصنَعُ، وَأنا أعرِفُ هَذا حَقّاً!

15 O asele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului.

حَتَّى عِظامِي لَمْ تَكُنْ خافِيَةً عَنْ عَينَيكَ، مَعَ أنِّي كُوِّنْتُ فِي بُقعَةٍ خَفِيَّةٍ. فِي ذَلِكَ المَكانِ الخَفِيِّ جُمِعتُ.

16 C ând eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.

غَيرَ إنَّكَ رَأيتَ جَسَدِي، وَضَعتَ قائِمَةً لِكُلِّ جُزءٍ مِنهُ. دَوَّنْتَها مَعَ كُلِّ يَومٍ شُكِّلَتْ فِيهِ، وَواحِدٌ مِنها لَمْ يَنقُصْ.

17 C ât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!

ما أغلَى أفكارَكَ عِندِي يا اللهُ! مِنْ أينَ تَأتِي كُلُّها؟

18 C ând le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

لَو أحصَيتُها لَكانَتْ أكثَرَ مِنْ حَبّاتِ الرَّملِ، وَكُلَّما ظَنَنْتُ أنِّي انتَهَيتُ، أجِدُ أنَّنِي مازِلتُ فِي البِدايَةِ!

19 D umnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!

لَيتَكَ تَقضِي عَلَى الأشرارِ يا اللهُ، وَتُبعِدُ عَنِّي هَؤُلاءِ القَتَلَةَ!

20 E i, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!

يَقُولُ هُؤُلاءُ فِيكَ سُوءاً، باطِلاً يَحلِفُونَ باسمِكَ.

21 S ă nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne ? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

ألا أُبْغِضُ مُبْغِضِيكَ يا اللهُ ، وَأحتَقِرُ المُتَمَرِّدِينَ عَلَيكَ؟

22 Î i urăsc cu o ură desăvârşită: pentru mine, ei sunt nişte duşmani.

أُبْغِضُهُمْ بُغضاً شَدِيداً، هُمْ أعدائِي!

23 C ercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!

افحَصْنِي يا اللهُ، لِتَعرِفَ ما فِي قَلبِي. امتَحِنِّي وَاعرِفْ أفكارِي.

24 V ezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!

وَانظُرْ إنْ كانَتْ فِيَّ أفكارٌ شِرِّيرَةٌ. وَقُدْنِي فِي طَرِيقِ الحَياةِ الأبَدِيَّةِ.