1 D oamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
SEÑOR, tú me has examinado y conocido.
2 T u ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile.
Tú has conocido mi sentarme y mi levantarme, has entendido desde lejos mis pensamientos.
3 T u îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
Mi andar y mi reposo has ceñido, y todos mis caminos has aparejado.
4 N ici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
Pues aun no está la palabra en mi lengua, y he aquí, oh SEÑOR, tú la supiste toda.
5 T u mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
Rostro y envés tú me formaste, y sobre mí pusiste tu mano.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
Más maravillosa es su ciencia que mi capacidad; alta es, no puedo comprenderla.
7 U nde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale?
¶ ¿Adónde me iré de tu Espíritu? ¿Y adónde huiré de tu presencia?
8 D acă mă sui în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
Si subiere a los cielos, allí estás tú; y si hiciere mi estrado en el Seol, hete allí.
9 P urtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării,
Si tomare las alas del alba, y habitare en el extremo del mar,
10 d ar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă.
aun allí me guiará tu mano, y me asirá tu diestra.
11 D acă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
Si dijere: Ciertamente las tinieblas me encubrirán; aun la noche resplandecerá por causa de mí.
12 n ici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.
Aun las tinieblas no encubren de ti, y la noche resplandece como el día; las tinieblas son como la luz.
13 T u mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
Porque tú poseíste mis riñones; me cubriste en el vientre de mi madre.
14 T e laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
Te alabaré; porque me formaste de una manera formidable y maravillosa; y esto mi alma conoce en gran manera.
15 O asele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului.
No fue encubierto mi cuerpo de ti, aunque yo fui hecho en secreto, y entretejido en lo profundo de la tierra.
16 C ând eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.
Tus ojos vieron mi cuerpo aun imperfecto, y en tu libro todos mis miembros estaban escritos; que fueron luego formados, sin faltar uno de ellos.
17 C ât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
¶ Así que ¡cuán preciosos me son, oh Dios, tus pensamientos! ¡Cuán multiplicadas son sus cuentas!
18 C ând le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
Si los cuento, se multiplican más que la arena; despierto, y aún estoy contigo.
19 D umnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
De cierto, oh Dios, matarás al impío; apartaos, pues, de mí, los varones sanguinarios,
20 E i, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
que te dicen blasfemias; se ensoberbecen en vano tus enemigos.
21 S ă nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne ? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
¿No tuve en odio, oh SEÑOR, a los que te aborrecen, y peleo contra tus enemigos?
22 Î i urăsc cu o ură desăvârşită: pentru mine, ei sunt nişte duşmani.
De entero odio los aborrecí; los tuve por enemigos.
23 C ercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
Examíname, oh Dios, y conoce mi corazón; pruébame y conoce mis pensamientos;
24 V ezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!
y ve si hay en mí camino de perversidad, y guíame en el camino eterno.