1 C uvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel: Invazia lăcustelor

Palabra del SEÑOR que vino a Joel, hijo de Petuel.

2 „ Ascultaţi lucrul acesta, bătrânilor! Luaţi aminte, toţi locuitorii ţării! S-a mai întâmplat aşa ceva pe vremea voastră sau pe vremea strămoşilor voştri?

Oíd esto, viejos, y escuchad, todos los moradores de la tierra. ¿Ha acontecido esto en vuestros días, o en los días de vuestros padres?

3 P ovestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să-l spună copiilor lor, iar copiii lor să-l istorisească următoarei generaţii.

De esto contaréis a vuestros hijos, y vuestros hijos a sus hijos, y sus hijos a la otra generación.

4 C eea ce a lăsat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbe; ceea ce a lăsat lăcusta Arbe, a mâncat lăcusta Ielek şi ceea ce a lăsat lăcusta Ielek, a mâncat lăcusta Hasil.

Lo que quedó de la oruga comió la langosta, y lo que quedó de la langosta comió el pulgón; y el revoltón comió lo que del pulgón había quedado.

5 T reziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă, voi, toţi băutorii de vin, pentru că vi s-a luat mustul de la gură!

Despertad, borrachos, y llorad; aullad, todos los que bebéis vino, a causa del mosto, porque os es quitado de vuestra boca.

6 C ăci un neam puternic şi fără număr a năvălit asupra ţării Mele; dinţii ei sunt dinţi de leu, iar colţii ei sunt colţi de leoaică.

Porque gente subió a mi tierra, fuerte y sin número; sus dientes, dientes de león, y sus muelas, de león.

7 M i-a pustiit viile şi Mi-a făcut bucăţi smochinii; i-a jupuit de coajă şi i-a trântit jos, lăsându-le ramurile decojite.

Asoló mi vid, y descortezó mi higuera; del todo la desnudó y derribó; sus ramas quedaron blancas.

8 B oceşte aşa cum fecioara, îmbrăcată cu sac, boceşte după bărbatul tinereţii ei!

Llora tú como joven vestida de cilicio por el marido de su juventud.

9 D arurile de mâncare şi jertfele de băutură au fost oprite în Casa Domnului, iar preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.

Pereció el presente y la libación de la Casa del SEÑOR; los sacerdotes ministros del SEÑOR hicieron luto.

10 O goarele sunt pustiite, pământul jeleşte, căci grânele sunt nimicite. Mustul a secat şi uleiul s-a terminat.

El campo fue destruido, se enlutó la tierra; porque el trigo fue destruido, se secó el mosto, el aceite pereció.

11 Î ngroziţi-vă, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grâului şi a orzului, căci roadele câmpului sunt distruse.

Confundíos, labradores; aullad, viñeros, por el trigo y la cebada; porque se perdió la mies del campo.

12 V ia s-a uscat, iar smochinul este veştejit; rodiul, palmierul, mărul, toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi. Într-adevăr, s-a ofilit bucuria din mijlocul oamenilor! Chemare la pocăinţă

Se secó la vid, y pereció la higuera; el granado también, la palma, y el manzano; se secaron todos los árboles del campo; por lo cual se secó el gozo de los hijos de los hombres.

13 P reoţilor, îmbrăcaţi-vă cu sac şi jeliţi; văitaţi-vă, slujitori ai altarului! Veniţi, petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci darurile de mâncare şi jertfele de băutură sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.

Ceñíos y lamentad, sacerdotes; aullad, ministros del altar; venid, dormid en cilicio, ministros de mi Dios; porque quitado es de la Casa de vuestro Dios el presente y la libación.

14 H otărâţi un post, vestiţi o adunare sfântă. Adunaţi-i pe bătrâni şi pe toţi locuitorii ţării la Casa Domnului, Dumnezeul vostru, şi strigaţi către Domnul.

Pregonad ayuno, llamad a congregación; congregad a los ancianos y a todos los moradores de la tierra en la Casa del SEÑOR vuestro Dios, y clamad al SEÑOR.

15 V ai, ce zi! Căci ziua Domnului este aproape; ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic.

¡Ay del día! Porque cercano está el día del SEÑOR, y vendrá como destrucción hecha por el Todopoderoso.

16 N u s-a prăpădit hrana sub ochii voştri – adică bucuria şi veselia din Casa Domnului ?

¿No es quitado el mantenimiento de delante de nuestros ojos, la alegría y el placer de la Casa de nuestro Dios?

17 S eminţele s-au pârjolit sub bulgări, hambarele sunt pustii, grânarele sunt în ruine, căci grânele s-au uscat.

La semilla se pudrió debajo de sus terrones, los alfolíes fueron asolados y destruidos; porque se secó el trigo.

18 C um gem animalele! Cirezile de vite umblă ameţite, pentru că nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi suferă pedeapsa.

¡Cuánto gimen las bestias! ¡Cuán turbados anden los bueyes de los hatos, porque no tienen pastos! También son condenados los rebaños de las ovejas.

19 C ătre Tine, Doamne, strig, căci focul a mistuit păşunile pustiei şi flăcările au ars toţi copacii câmpiei.

A ti, oh SEÑOR, clamaré; porque fuego consumió los pastos del desierto, y llama abrasó todos los árboles del campo.

20 C hiar şi fiarele câmpului tânjesc după Tine, căci albiile s-au uscat, iar focul a mistuit păşunile pustiei.

Las bestias del campo bramarán también a ti; porque se secaron los arroyos de las aguas, y fuego consumió las praderías del desierto.