1 S trigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră! Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
Cantad a Dios, fortaleza nuestra; al Dios de Jacob celebrad con júbilo.
2 Î nălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine, din lira cea plăcută şi din harfă.
Tomad la canción, y tañed el adufe, el arpa de alegría con el salterio.
3 S uflaţi din corn la lună nouă, la lună plină, în ziua sărbătorii.
Tocad el shofar en la nueva luna, en el tiempo señalado, en el día de nuestra fiesta solemne.
4 A ceasta este porunca dată lui Israel, hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
Porque estatuto es de Israel, ordenanza del Dios de Jacob.
5 M ărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului; acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam:
Por testimonio en José lo ha constituido, cuando salió por la tierra de Egipto; donde oí lenguaje que no entendía.
6 „ I-am luat povara de pe umăr, mâinile lui nu mai ţin coşul.
Aparté su hombro de debajo de la carga; sus manos se quitaron de hacer obras de barro.
7 L a necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat; ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului, te-am încercat la apele Meriba. Sela
En la calamidad clamaste, y yo te libré; te respondí en el secreto del trueno; te probé sobre las aguas de Meriba. (Selah.)
8 A scultă, poporul Meu, şi te voi sfătui! O, Israele, de M-ai asculta!
¶ Oye, pueblo mío y te protestaré. Israel, si me oyeres,
9 S ă nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin! Să nu te închini nici unui zeu!
no habrá en ti dios ajeno, ni te encorvarás a dios extraño.
10 E u sunt Domnul, Dumnezeul tău! Eu te-am adus din ţara Egiptului! Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“
Yo soy el SEÑOR tu Dios, que te hice subir de la tierra de Egipto; abre tu boca, y yo la llenaré.
11 D ar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul, Israel nu M-a urmat.
Mas mi pueblo no oyó mi voz, e Israel no me quiso a mí.
12 A tunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate şi a trăit după propriile lui sfaturi.
Los dejé por tanto a la dureza de su corazón; caminaron en sus consejos.
13 „ O, de M-ar asculta poporul Meu! O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
¡Oh, si mi pueblo me oyera, si Israel anduviera en mis caminos!
14 A tunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
En una nada derribara yo sus enemigos, y volviera mi mano sobre sus adversarios.
15 C ei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui, iar soarta le- ar fi pecetluită pe vecie.
Los aborrecedores del SEÑOR se le hubieran sometido; y el tiempo de ellos fuera para siempre.
16 P e Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun... „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.
Y Dios les hubiera sustentado con lo mejor del trigo; y de miel de la piedra te hubiera saciado.