1 I ov a răspuns:

Y respondió Job, y dijo:

2 „ Şi azi plângerea mea este amară! În ciuda geamătului meu, mâna Lui mă apasă greu.

Hoy también hablaré con amargura; que es más grave mi llaga que mi gemido.

3 O ! de-aş şti unde să-L găsesc, de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!

¡Quién me diera el saber dónde hallar a Dios! Yo iría hasta su silla.

4 M i-aş aduce cauza înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.

Ordenaría juicio delante de él, y llenaría mi boca de argumentos.

5 A ş afla ce mi-ar răspunde şi aş înţelege ce mi-ar spune.

Yo sabría lo que él me respondería, y entendería lo que me dijere.

6 M i se va opune oare cu marea Sa putere ? Nu! El va asculta când Îi vorbesc.

¿Por ventura pleitearía conmigo con grandeza de fuerza? No; antes él la pondría en mí.

7 U n om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

Allí el recto disputaría con él; y escaparía para siempre del que me condena.

8 D acă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo, dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.

He aquí yo iré al oriente, y no lo hallaré; y al occidente, y no lo percibiré.

9 C ând El lucrează în nord, nu-L zăresc, când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.

Si al norte él obrare, yo no lo veré; al mediodía se esconderá, y no lo veré.

10 D ar El ştie calea pe care o urmez; când mă va încerca voi ieşi ca aurul.

¶ Mas él conoció mi camino; me probó, y salí como oro.

11 P iciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi, m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.

Mis pies tomaron su rastro; guardé su camino, y no me aparté.

12 N u m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale. Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.

Del mandamiento de sus labios nunca me separé; guardé las palabras de su boca más que mi comida.

13 D ar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi? El face ce-I doreşte sufletul.

Pero si él se determina en una cosa, ¿quién lo apartará? Su alma deseó, e hizo.

14 E l va împlini ce a hotărât pentru mine şi va mai face multe altele.

Por tanto él acabará lo que me es necesario; y muchas cosas como éstas hay en él.

15 D e aceea mă înspăimânt înaintea Lui; sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.

Por lo cual yo me espantaré delante de su rostro; consideraré, y lo temeré.

16 D umnezeu mi-a înfricoşat inima, Cel Atotputernic m-a înspăimântat.

Dios ha enternecido mi corazón, y el Omnipotente me ha espantado.

17 T otuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric, de întunericul gros care-mi acoperă faţa.

¿Por qué no fui yo cortado delante de las tinieblas, ni cubrió con oscuridad mi rostro?