1 Î n zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime de oameni şi nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis:

¶ En aquellos días, como otra vez hubo gran multitud, y no tenían qué comer, Jesús llamó a sus discípulos, y les dijo:

2 – Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce,

Tengo misericordia de la multitud, porque ya hace tres días que están conmigo; y no tienen qué comer.

3 i ar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor leşina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.

Si los envío en ayunas a sus casas, desmayarán en el camino; porque algunos de ellos han venido de lejos.

4 U cenicii I-au zis: – De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să-i sature pe aceşti oameni ?

Sus discípulos le respondieron: ¿De dónde podrá alguien saciar a éstos de pan aquí en el desierto?

5 I sus i-a întrebat: – Câte pâini aveţi? – Şapte, I-au răspuns ei.

Y les preguntó: ¿Cuántos panes tenéis? Y ellos dijeron: Siete.

6 I sus a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Apoi a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărţit mulţimii.

Entonces mandó a la multitud que se recostara en tierra; y tomando los siete panes, habiendo dado gracias, partió, y dio a sus discípulos que pusieran delante; y los pusieron delante a la multitud.

7 M ai aveau şi câţiva peştişori; El i-a binecuvântat şi a zis să fie împărţiţi şi aceştia.

Tenían también unos pocos pececillos; y los bendijo, y mandó que también los pusieran delante.

8 A u mâncat şi s-au săturat; şi au adunat şapte coşuri pline cu firimiturile rămase.

Y comieron, y se saciaron; y levantaron de los pedazos que habían sobrado, siete canastas.

9 C ei ce mâncaseră erau în jur de patru mii de bărbaţi. După ce le-a dat drumul,

Y eran los que comieron, como cuatro mil; y los despidió.

10 I sus S-a suit imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui şi s-au dus în părţile Dalmanutei. Fariseii cer un semn

¶ Luego entrando en el barco con sus discípulos, vino a la región de Dalmanuta.

11 F ariseii au venit la El, au început să stea de vorbă cu El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer.

Y vinieron los fariseos, y comenzaron a altercar con él, demandándole señal del cielo, tentándole.

12 I sus a oftat adânc în duhul Său şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da nici un semn.“

Y gimiendo de su espíritu, dice: ¿Por qué pide señal esta generación? De cierto os digo que no se dará señal a esta generación.

13 A poi i-a lăsat, S-a suit iarăşi în barcă şi S-a dus de cealaltă parte a mării. Drojdia fariseilor şi a lui Irod

Y dejándolos, volvió a entrar en el barco, y se fue a la otra ribera.

14 U cenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.

Y se habían olvidado de tomar pan, y no tenían sino un pan consigo en el barco.

15 I sus i-a avertizat şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!“

Y les mandó, diciendo: Mirad, guardaos de la levadura de los fariseos, y de la levadura de Herodes.

16 E i au început să vorbească unii cu alţii şi să spună: „ Ne zice aşa pentru că nu avem pâini!“

Y altercaban los unos con los otros diciendo: Pan no tenemos.

17 Î nţelegând aceasta, Isus le-a zis: – De ce vorbiţi între voi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

Y como Jesús lo entendió, les dice: ¿Qué altercáis, porque no tenéis pan? ¿No consideráis ni entendéis? ¿Aún tenéis ciego vuestro corazón?

18 A veţi ochi, dar nu vedeţi şi aveţi urechi, dar nu auziţi? Nu vă mai amintiţi,

¿Teniendo ojos no veis, y teniendo oídos no oís? ¿Y no os acordáis?

19 a tunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat? – Douăsprezece, I-au răspuns ei.

Cuando partí los cinco panes entre cinco mil, ¿cuántas canastas llenas de los pedazos alzasteis? Y ellos dijeron: Doce.

20 – Iar când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat? – Şapte, au răspuns ei.

Y cuando los siete panes entre cuatro mil, ¿cuántas canastas llenas de los pedazos alzasteis? Y ellos dijeron: Siete.

21 A tunci El le-a zis: – Tot nu înţelegeţi? Isus vindecă un orb la Betsaida

Y les dijo: ¿Cómo aún no entendéis?

22 A u venit în Betsaida. I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.

¶ Y vino a Betsaida; y le traen un ciego, y le ruegan que le tocara.

23 I sus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: – Vezi ceva?

Entonces, tomando la mano del ciego, le sacó fuera de la aldea; y escupiendo en sus ojos, y poniéndole las manos encima, le preguntó si veía algo.

24 O mul s-a uitat şi a zis: – Văd nişte oameni, dar mi se par ca nişte copaci care umblă!

Y él mirando, dijo: Veo los hombres, pues veo que andan como árboles.

25 A tunci Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit ţintă şi i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar.

Luego le puso otra vez las manos sobre sus ojos, y le hizo que mirara; y fue sano, y vio de lejos y claramente a todos.

26 I sus l-a trimis acasă, spunându-i: – Să nu intri în sat (şi nici să nu spui cuiva în sat)! Mărturisirea de credinţă a lui Petru

Y le envió a su casa, diciendo: No entres en la aldea, ni lo digas a nadie en la aldea.

27 I sus şi ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: – Cine zic oamenii că sunt Eu?

¶ Salió Jesús y sus discípulos por las aldeas de Cesarea de Filipo. Y en el camino preguntó a sus discípulos, diciéndoles: ¿Quién dicen los hombres que soy yo?

28 E i I-au răspuns: – Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că eşti unul dintre profeţi.

Ellos respondieron: Juan Bautista; y otros, Elías; y otros: Alguno de los profetas.

29 – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El. Petru a răspuns: – Tu eşti Cristosul!

Entonces él les dice: Y vosotros, ¿quién decís que soy yo? Y respondiendo Pedro, le dice: ¡Tú eres el Cristo!

30 I sus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El. Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

Y les mandó que no hablaran esto de él a ninguno.

31 A poi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie.

Y comenzó a enseñarles, que convenía que el Hijo del hombre padeciera mucho, y ser reprobado de los ancianos, y de los príncipes de los sacerdotes, y de los escribas; y ser muerto, y resucitar después de tres días.

32 L e vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.

Y claramente decía esta palabra. Entonces Pedro le tomó, y le comenzó a reprender.

33 D ar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“

Y él, volviéndose y mirando a sus discípulos, riñó a Pedro, diciendo: Apartate de mí, Satanás; porque no sabes las cosas que son de Dios, sino las que son de los hombres.

34 A poi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze!

Y llamando a la multitud con sus discípulos, les dijo: Cualquiera que quisiere venir en pos de mí, niéguese a sí mismo, y tome su madero, y sígame.

35 C ăci oricine vrea să-şi salveze viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva.

Porque el que quisiere salvar su vida, la perderá; y el que perdiere su vida por causa de mí y del Evangelio, éste la salvará.

36 Ş i la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul?

Porque ¿qué aprovechará al hombre, si ganare todo el mundo, y perdiere su alma?

37 S au ce va da un om în schimbul sufletului său?

¿O qué recompensa dará el hombre por su alma?

38 C ăci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“

Porque el que se avergonzare de mí y de mis palabras en esta generación adulterina y pecadora, el Hijo del hombre se avergonzará también de él, cuando vendrá en la gloria de su Padre con los santos ángeles.