1 O are nu are omul o viaţă plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler ?

Ciertamente tiempo determinado tiene el hombre sobre la tierra, y sus días son como los días del jornalero.

2 C a un sclav care tânjeşte după umbra serii sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,

Como el siervo anhela la sombra, y como el jornalero espera el reposo de su trabajo,

3 a şa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune şi nopţi de necaz mi s-au dat.

así poseo yo los meses de vanidad, y las noches de trabajo me dieron por cuenta.

4 C ând mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.

Cuando estoy acostado, digo: ¿Cuándo me levantaré? Y mido la noche, y estoy harto de devaneos hasta el alba.

5 T rupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii; pielea îmi crapă şi supurează,

Mi carne está vestida de gusanos, y de terrones de polvo; mi piel hendida y abominable.

6 z ilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără nădejde.

Mis días fueron más ligeros que la lanzadera del tejedor, y fenecieron sin esperanza.

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

Acuérdate que mi vida es un viento, y que mis ojos no volverán para ver el bien.

8 O chiul care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

Los ojos de los que ahora me ven, no me verán más; tus ojos serán sobre mí, y dejaré de ser.

9 C a norul care se risipeşte şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor.

La nube se acaba, y se va; así el que desciende al Seol, que nunca más subirá;

10 N u se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaşte.

no tornará más a su casa, ni su lugar le conocerá más.

11 D e aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

Por tanto yo no reprimiré mi boca; hablaré con la angustia de mi espíritu, y me quejaré con la amargura de mi alma.

12 S unt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?

¿Soy yo un mar, o dragón, que me pongas guarda?

13 C ând zic: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,

Cuando digo: Mi cama me consolará, mi cama atenuará mis quejas;

14 a tunci Tu mă înspăimânţi cu visuri şi mă îngrozeşti cu vedenii.

entonces me quebrantarás con sueños, y me turbarás con visiones.

15 A şa că aş alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.

Y mi alma tuvo por mejor el ahogamiento, y quiso la muerte más que a mis huesos.

16 L e dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.

Abominé la vida; no quiero vivir para siempre; déjame, pues, que mis días son vanidad.

17 C e este omul ca să-ţi pese atât de mult de el şi să-i dai aşa multă atenţie,

¿Qué es el hombre, para que lo engrandezcas, y que pongas sobre él tu corazón,

18 s ă-l cercetezi în fiecare dimineaţă şi să-l încerci în orice clipă?

y lo visites todas las mañanas, y todos los momentos lo pruebes?

19 N u vei înceta oare să te mai uiţi la mine şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

¿Hasta cuándo no me dejarás, ni me soltarás hasta que trague mi saliva?

20 D acă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept ţintă? Am devenit o povară pentru Tine?

Si he pecado, ¿qué te haré, oh Guarda de los hombres? ¿Por qué me has puesto contrario a ti, y que a mí mismo sea pesado?

21 D e ce nu-mi ierţi păcatul şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Curând voi fi zăcând în ţărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“

¿Y por qué no quitas mi rebelión, y perdonas mi iniquidad? Porque ahora dormiré en el polvo, y si me buscares de mañana, ya no seré hallado.